În marile metropole europene, spațiile verzi nu mai reprezintă un lux, ci o necesitate stringentă. Creșterea alarmantă a temperaturilor, poluarea excesivă și extinderea urbană haotică au transformat asfaltul și betonul în adevărate cuptoare urbane. În locurile unde terenurile libere sunt o raritate, soluția a fost una neașteptată: parcurile au fost mutate pe acoperișuri. Aceste grădini suspendate și fațadele împodobite cu vegetație fac acum parte din strategiile adoptate de tot mai multe orașe pentru a combate efectele schimbărilor climatice și a oferi locuitorilor un aer mai curat și o calitate a vieții mai bună.
Uniunea Europeană recomandă ca fiecare oraș să asigure cel puțin 26 de metri pătrați de spațiu verde per locuitor, dar realitatea variază enorm de la o țară la alta. De exemplu, Norvegia, considerată cea mai verde țară a Europei, și-a păstrat acest statut datorită unui echilibru bine gestionat între urbanizare și conservarea pădurilor, lacurilor și terenurilor agricole.
În schimb, în multe metropole est-europene, inclusiv în România, acest obiectiv este departe de a fi atins. Bucureștiul, de pildă, abia ajunge la 9 metri pătrați de spațiu verde per locuitor, sub limita minimă recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Dacă unele orașe s-au trezit târziu la realitatea schimbărilor climatice, altele au adoptat măsuri încă din anii ’80 și ’90. Stuttgart și Linz au fost printre primele orașe europene care au încurajat ecologizarea clădirilor prin subvenții și reglementări urbanistice. Însă niciun oraș nu a transformat acest concept într-o regulă mai eficient decât Basel, Elveția.
Basel este practic primul oraș din lume care a impus prin lege spațiile verzi pe clădiri. De la introducerea acestei reguli, s-au construit peste un milion de metri pătrați de acoperișuri verzi, aducând numeroase beneficii pentru oraș și locuitorii săi.
Cum a devenit Basel un pionier al acoperișurilor verzi? Totul a început în anii ’90, când locuitorii din Basel au decis să își redirecționeze o parte din facturile de energie pentru a sprijini soluțiile de eficiență energetică, inclusiv acoperișurile verzi. Spre deosebire de alte orașe care au adoptat măsuri voluntare, Basel a impus prin lege ca toate clădirile noi sau renovate cu un acoperiș cu o înclinație mai mică de 10 grade să fie dotate cu vegetație. Această reglementare a transformat orașul într-un model de sustenabilitate urbană, cu peste cinci metri pătrați de spațiu verde per locuitor – echivalentul unui balcon generos.
Departe de a fi simple acoperișuri acoperite cu iarbă, aceste structuri sunt concepute ca ecosisteme în miniatură. Spre deosebire de orașele care au transformat acoperișurile verzi în grădini decorative, Basel a mizat pe biodiversitate, utilizând specii de plante native care reproduc pajiștile naturale. Această abordare a transformat clădirile în refugii pentru insecte, păsări și alte viețuitoare urbane, scrie adevarul.ro.
Succesul acoperișurilor verzi nu a fost lipsit de provocări. Dacă la început spațiile neutilizate erau convertite în grădini, boom-ul energiei regenerabile a schimbat regulile jocului. Proprietarii de clădiri au început să vadă acoperișurile ca pe o oportunitate de a instala panouri solare, generând o competiție acerbă pentru fiecare metru pătrat.
„Un panou fotovoltaic oferă un beneficiu economic clar, fiind rentabil pentru toată lumea”, explică Rebecca Landwehr, reprezentanta Asociației Germane pentru Ecologizarea Construcțiilor. Însă această tendință ridică o întrebare esențială: cum împăcăm producția de energie regenerabilă cu nevoia de spații verzi?
Unele orașe au găsit deja răspunsul. Hamburg, de exemplu, va impune din 2027 obligativitatea așa-numitelor „acoperișuri verzi solare” – o combinație între vegetație și panouri solare ridicate. Acest model oferă beneficii duble: panourile protejează plantele de vânt și le oferă umbră, iar vegetația ajută la răcirea panourilor, sporindu-le eficiența. În China, de exemplu, această soluție funcționează excelent de ani de zile. Acolo, revoluția acoperișurilor verzi a început încă din anii 1960, iar astăzi clădirile de birouri îmbină vegetația cu panourile solare, în timp ce pe acoperișurile blocurilor de locuințe au prins viață adevărate grădini de legume și flori.
Spațiile verzi din mediul urban nu sunt doar estetice, ci esențiale pentru combaterea schimbărilor climatice și îmbunătățirea sănătății fizice și mentale a locuitorilor.
Un studiu realizat de Universitatea din East Anglia arată că accesul la zone verzi reduce riscul de diabet de tip II, boli cardiovasculare, moarte prematură, nașteri premature, stres și hipertensiune arterială. Aceste afecțiuni se numără printre principalele cauze de deces la nivel global, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
În plus, vegetația urbană joacă un rol crucial în reducerea poluării. Cercetările demonstrează că fațadele verzi și grădinile pe acoperișuri absorb particulele nocive și smogul, îmbunătățind considerabil calitatea aerului.
În contextul încălzirii globale și al valurilor extreme de căldură, orașe precum Basel au adoptat soluții inovatoare, folosind grădini suspendate pentru a regla umiditatea și a scădea temperaturile. Experiența Canadei, unde temperaturile record au provocat sute de decese, a demonstrat că umiditatea excesivă poate fi un pericol letal.
Prin integrarea mai multor spații verzi urbane, orașele pot deveni mai răcoroase, mai sănătoase și mai reziliente, contribuind astfel la salvarea de vieți.
Deși beneficiile acoperișurilor verzi sunt incontestabile – reducerea temperaturilor urbane, gestionarea apelor pluviale, crearea de habitate pentru fauna urbană – ele încă nu sunt norma la scară globală. Unul dintre principalele obstacole este rezistența dezvoltatorilor imobiliari, care se tem de costurile inițiale și de întreținerea pe termen lung.
„Transformarea unui oraș nu este un proces simplu”, subliniază Stephan Brenneisen, cercetător în ecologia urbană și unul dintre cei care au contribuit la standardele pentru acoperișurile verzi din Basel. „Oamenii adoră să creeze broșuri despre inițiativele lor ecologice, dar dacă acestea nu sunt urmate de acțiuni concrete, rămân doar un alibi. La un moment dat, trebuie să devină obligatorii.”
Într-o eră în care orașele devin tot mai fierbinți, poluate și aglomerate, Basel arată că există alternative. Nu doar că oferă un exemplu de sustenabilitate, dar demonstrează că un acoperiș nu trebuie să fie doar un spațiu inutil – ci poate deveni o pășune urbană, un refugiu pentru biodiversitate și o soluție reală la criza climatică.
