Noul Front Popular (NFP), alianţa de stânga câştigătoare a alegerilor legislative anticipate din Franţa, l-a avertizat marţi „solemn” pe preşedintele Emmanuel Macron în privinţa menţinerii lui Gabriel Attal la Matignon, acuzându-l că „blochează” numirea unui prim-ministru din rândurile sale, poziţie denunţată de tabăra prezidenţială, care pledează pentru „realism” şi o coaliţie mai largă, relatează AFP.
Printr-un comunicat de presă comun, partidele de stânga au dorit să facă presiuni asupra şefului statului, care nu a convocat NFP, deşi alianţa a ieşit în frunte la alegerile legislative de duminică. Stânga spune că, dacă Macron „persistă” în refuzul a schimba premierul, ar fi „o trădare a spiritului Constituţiei şi o lovitură de forţă dată democraţiei”.
Liderul formaţiunii de extremă stânga Insoumis, Jean-Luc Mélenchon, l-a acuzat pe Emmanuel Macron că „blochează situaţia pentru a rămâne la putere cât mai mult timp posibil”.
Impulsionaţi de succesul lor în alegerile legislative, deputaţii de stânga au venit în forţă în Palais Bourbon (sediul Adunării Naţionale – n.r.), revendicând Matignon-ul (Guvernul – n.r.) unul după altul, chiar dacă sunt departe de majoritatea absolută (289 de mandate) cu cele 190 de locuri obţinute duminică.
Liderul Partidului Socialist (PS), Olivier Faure, care a sosit împreună cu parlamentarii socialişti, printre care şi fostul preşedinte François Hollande, s-a declarat „gata să îşi asume” rolul de prim-ministru „în dialog cu (partenerii săi)” din NFP, un avertisment faţă de dorinţa lui Jean-Luc Mélenchon de a trimite un membru al partidului său „Insoumis” la Matignon.
Partidele de stânga continuă să pledeze pentru un guvern format de NFP, promiţând să propună numele unui prim-ministru şi al unei echipe până „la sfârşitul săptămânii”, potrivit mai multor lideri.
În consecinţă, au loc tot mai multe discuţii, iar o strategie pare să se contureze în rândurile lor: un executiv restrâns la stânga, dar cu „o bază mai largă în Adunare”, după cum a explicat fostul preşedinte al deputaţilor socialişti, Boris Vallaud, la France Inter.
„Nu vreau să lucrez într-un guvern în care există macronişti”, a adăugat ecologista Sandrine Rousseau la sosirea sa la Palais Bourbon.
LUPTE INTERNE PENTRU PUTERE
Emmanuel Macron, care l-a primit marţi seara pe preşedintele Senatului, Gérard Larcher, a rămas în umbră de duminică. L-a menţinut pe Gabriel Attal în funcţia de prim-ministru doar „pentru moment” şi pleacă miercuri la Washington pentru două zile la summitul NATO, în timp ce tabăra macronistă respinge revendicările stângii.
„Nu contest posibilitatea ca stânga republicană să guverneze sau să participe la un guvern. Dar la 100 de locuri distanţă de o majoritate absolută (…) trebuie să fim realişti”, a declarat secretarul general al partidului lui Macron, Renaissance (RE), Stéphane Séjourné, într-un editorial pentru Le Monde. El ar prefera o „majoritate pentru proiecte”, dar fără LFI sau Jean-Luc Mélenchon.
La stânga, raportul de forţe intern va fi decisiv în negocieri, atât LFI, cât şi socialiştii încercând cu înverşunare să influenţeze numirea unui potenţial prim-ministru propriu. Marţi, Boris Vallaud (PS) a sugerat un contingent de 65 până la 70 de deputaţi socialişti, în timp ce Mathilde Panot (LFI) a declarat că LFI ar putea avea un grup de „aproximativ 80 de deputaţi”.
O altă problemă pe cale să se deschidă este cea a posturilor-cheie din Adunare şi preşedinţia ei, pe care Yaël Braun-Pivet speră să o păstreze. Sandrine Rousseau şi-a exprimat şi ea marţi interesul, solicitând, la fel ca restul stângii, excluderea RN, partidul de extremă dreapta a lui Marine Le Pen, din toate funcţiile executive prin instituirea unui „cordon sanitar”.
În cadrul alianţei lui Macron, unii privesc spre dreapta, precum ministrul de interne Gérald Darmanin. Alţii, în special cei din MoDem, ar dori să reînvie inima social-democrată care l-a adus pe Emmanuel Macron la putere în 2017.
Întrebarea care se pune este dacă ar fi de imaginat o mare coaliţie care să excludă LFI şi Rassemblement National şi care să se extindă de la PS la LR (Republicanii, partidul dreptei tradiţionale – n.r.). Pare complicat, deoarece o mare parte a dreptei a exclus deja această ipoteză, apărând o linie autonomă sub o nouă denumire, alta decât „LR”.
Între timp, Gabriel Attal intenţionează să preia iniţiativa. El s-a întâlnit marţi dimineaţă cu deputaţii din Renaissance şi i-a invitat la Matignon la sfârşitul după-amiezii.
Un alt discurs care va fi urmărit îndeaproape este cel al fostului prim-ministru Edouard Philippe, care are ambiţii pentru 2027, şi care urma să vorbească la TF1. El ar putea da indicii cu privire la strategia grupului său Horizons (aproximativ 25 de aleşi).
Din partea Rassemblement National, dezamăgirea a făcut loc unei prime reglări de conturi. Directorul general al partidului, Gilles Pennelle, artizanul celebrului „plan Matignon”, care trebuia să prevadă toată logistica în cazul unor alegeri legislative anticipate, a demisionat după eşecul de duminică al partidului. RN se confruntă, de asemenea, cu un nou eşec odată cu anunţarea de către parchetul din Paris a unei anchete judiciare privind suspiciuni de finanţare ilegală a campaniei prezidenţiale a lui Marine Le Pen în 2022.
