STATUIA LUI ILIESCU
Asistam la ultimele clipe din viata unui om care a marcat istoria postdecembrista a Romaniei, o personalitate pe care toate nulitatile si toti postacii penibili isi vor varsa frustrarile si ura infinita din care se hranesc. Acesti neterminati pot respira doar intr-un mediu dominat de ipocrizie si rautate, ei sunt capabili doar sa distruga fara a construi nimic. A vorbi despre Ion Iliescu, cand cobori de pe o trotineta luata din banii nevazuti ai acestui stat, reprezinta un exemplul viu despre cum se mistifica istoria in fata ochilor nostrii. In ce univers real si normal la cap ar putea toate loazele activilor/rezervistilor din anii ‘90, precum Drula, Nasui sau Burduja (mai nou preocupat de comunism) sa vorbeasca despre comunism si tranzitia din Romania?
Vedeti voi dragii mei, culturile minore sunt usor de controlat pentru ca nu exista o patura de intelectuali care sa lupte pentru adevar sau demnitate. Pentru cativa galbeni aruncati unor neterminati hapsani si fara caracter poti controla discursul public al unui popor, dar asta nu inseamna ca lucrurile s-au petrecut asa.
In cazul nostru, Franta si-a luat sub ocrotire societatea civila, de la Humanistii mult apreciatii pana la noile stele inculte ale generatiei tinere, pentru ca mai tarziu sa imparta influenta cu America venita pe turnanta cu Soros si USAID. Simplu si eficient, atat de ieftin este sa cumperi o mana de intelectuali. Iliescu si generatia de politicieni adevarati din anii ‘90 nu au nevoie de apararea mea, istoria este de partea lor si atunci cand Romania va fi dezmembrata cu totii vor intelege valoarea acestor oameni la scara istoriei. Cu cine sa dezbati despre tranzitie cand toti deontologii sunt niste sclavi pe bani si nu citesc nimic?
Din respect pentru voi, am sa va las aici niste date reale ca sa aveti intreaga perspectiva asupra procesului de tranzitie din estul Europei. In primul rand, trebuie sa stiti ca am intrat de pe ultimul loc in aceasta cursa, Romania fiind cea mai izolata dintre statele aflate sub cupola sovietica prin diplomatia subreda a ultimilor ani sub Ceausescu.
Sub Andropov, sovieticii si-au impartit cu americanii estul si centrul Europei, dupa 1985 Ceausescu ramanand in afara oricarui joc chiar daca fusese informat pe toate canalele, pana si diplomatic de chinezi in semn de respect pentru actiunile sale din anii ‘70.
Aceasta inclestare a sa pentru pastrarea puterii nu a facut decat sa ne duca pe ultimul loc la startul tranzitiei catre capitalism, in timp ce Polonia beneficia de stergerea a peste 50% din datoriile externe sau Ungaria astepta investitorii straini adusi pe filierele lui Lantos si Soros.
In perioada de tranzitie din anii ‘90, Occidentul nu a gandit un plan Marshall pentru estul Europei alegand sa se infrupte cat mai mult din trupurile economice ale acestor state. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, va dau cifrele oficiale pentru a intelege dimensiunea “ajutorului” si cat de dificil a fost acest proces prin care am trecut singuri, condusi de Iliescu si ceilalti mari politicieni.
Daca in Germania de Est s-au pompat prin transferuri financiare 82 mld$ ANUAL intre 1991-1997, in restul statelor din estul Europei s-au bagat prin Banca Mondiala 19 mld$ intre 1991-2000 si prin FMI 38 mld$ intre 1990-1999, din care Rusia a luat 22 mld$ in 1998 odata cu falimentul/criza financiara (jumatate din sectorul bancar al Rusiei a dat faliment).
Pana la zi, in Germania de Est s-au transferat sub forma de ajutoare financiare si subventii aproape 2000 mld $ si marea surpriza, este inca la 70% in PIB/loc fata de vestul Germaniei. Uitandu-va acum la cifrele Romaniei si evolutia economica din ultimii 25 de ani (crestere de 6 ori a PIB-ului, ajunsi la 80% din media UE in conditiile in care Bucuresti este la 180% si alte regiuni peste 100%) o sa realizati ca trebuie sa ne apucam sa construim statui, nu sa injuram precum niste debili mintali.
Procesul de privatizare, o alta acuza asupra distrugerii si furtului Romaniei, reprezinta un alt mit fals. Sunt absolut convins ca s-au facut greseli si au fost savarsite acte de coruptie, dar in acelasi timp sunt realist si dupa o analiza a ceea ce s-a intamplat in jur devin mult mai nuantat. Sa incepem cu Germania, farul calauzitor al Europei.
Privatizarea in Germania de Est a dus la vinderea a 13.000 de companii intre 1990-1994, pentru care s-au incasat 50 mld$ si s-au cheltuit 243 mld $ (Brada 1996). Frumos, pur si eficient, nu? A vorbi “doct” despre privatizare in orb, atunci cand nu ai avut piete libere viabile sub comunism, nu au existat preturi corecte la active si evaluarile contabile erau niste cifre aleatorii este prostesc. Adaugati la asta faptul ca nu existau bani, activele erau lipsite de lichiditate financiara si preturile lor total arbitrare, pentru a realiza cum arata tabloul complet.
Generatia lui Iliescu si mai tinerii politicieni de atunci au salvat Romania de la dezmembrare printr-un joc inteligent cu maghiarii din Romania securizand Transilvania. Cunoscatorii stiu ca Romaniei i s-a propus alipirea Moldovei sub Iliescu, printr-o capcana perversa gandita de rusi si americani, tocmai pentru ca Transilvania sa fie smulsa ulterior.
Ura fata de PSD (FDSN) a inceput inca de atunci pentru ca Iliescu nu trebuia sa castige in 1992 si tara trebuie rupta in bucati conform hartii trasate de Huntington, pentru ca granita Europei cu Rusia sa fie pe Carpati, in timp ce restul Romaniei cu Moldova ramaneau un coridor al nimanui. Soros si acolitii lui autohtoni platiti nu au inteles nimic din cum a reusit Iliescu sa castige, cum naiba nu a reusit harta sa fie trasata conform indicatiilor CIA.
Mostenirea lui Iliescu pentru noi este o Romania intreaga asezata definitiv pe traseul european si membra deplina a NATO, astfel incat subiectul Transilvania sa fie inchis. El a fost cel care a gestionat aceasta tranzitie economica infernala, cu plusuri si minusuri, dar care trebuia sa ne puna la pamant definitiv pentru ca toti sa rupa cate ceva din noi.
Asta a fost generatie de mari politicieni ai anilor ‘90 care au dejucat planurile perverse ale Americii si nu au acceptat ca tara sa fie dezmembrata. Cadoul nostru pentru ei a fost inchisoarea, asa cum ne-am obisnuit noi sa ii premiem pe cei mai mari in istorie.
un comentariu de Dana Budeanu
