Inițiat în 2016, dar impulsionat de criza energetică globală de după 2022, Coridorul Vertical de Gaze este un proiect ambițios menit să creeze o rută energetică alternativă care să reducă dependența de gazul rusesc. Proiectul permite transportul gazului natural lichefiat (GNL), regazeificat în porturile Greciei, spre Europa Centrală și de Est, potrivit playtech.ro.
Bulgaria joacă un rol crucial în infrastructura de tranzit, dar Turcia este forța din spatele proiectului, valorificându-și poziția geografică și capacitățile logistice. Prin inversarea fluxului gazoductului Trans-Balcanic, gazul va circula de la sud spre nord, ajungând inclusiv în România, Moldova, Ungaria și Ucraina.
Segmentul bulgăresc al coridorului urmează să fie finalizat până în 2026, cu o capacitate estimată de 10 miliarde de metri cubi anual. Ministrul Energiei de la Sofia, Zhivko Stankov, a declarat că modernizarea infrastructurii va permite fluxuri crescute fără construirea de conducte noi majore.
În paralel, sunt în desfășurare licitații comune de achiziție GNL între Bulgaria, Moldova, Ucraina și Ungaria, menite să asigure stabilitatea aprovizionării. Bulgaria își consolidează astfel poziția ca nod energetic regional, dar și vulnerabilitățile logistice care pot influența livrările în lanț.
Turcia nu vizează doar rolul de țară de tranzit. Prin lansarea unui brand propriu de gaz – „Turkish Blend” – Ankara aspiră să devină un furnizor cu influență continentală. Conceptul prevede combinarea importurilor din peste 30 de state (SUA, Azerbaidjan, Egipt, statele caspice) într-un mix competitiv pentru piața europeană.
Modernizarea terminalelor FSRU și extinderea conductelor de legătură cu Bulgaria, inclusiv dublarea capacității actuale de 3,5 miliarde de metri cubi, consolidează această ambiție.
Pentru România, implicarea în Coridorul Vertical înseamnă oportunități de diversificare și securitate energetică. Interconectarea prin punctul Negru Vodă-Kardam devine crucială, iar participarea la achiziții comune de GNL poate reduce dependența de Estul politic instabil.
Moldova, prinsă între interese geopolitice divergente, ar putea accesa o alternativă viabilă la gazul rusesc, iar Ungaria, în mod tradițional apropiată de Moscova în domeniul energetic, ar putea reconsidera strategia sa prin conectarea la fluxurile sudice – o mutare care ar modifica echilibrul regional.
Fără confruntare directă cu Rusia, Turcia ocupă gradual golurile lăsate în regiune, transformându-se într-un jucător decisiv în ecuația energetică europeană. Coridorul Vertical de Gaze este doar una dintre pârghiile prin care Ankara își proiectează influența, iar România, Moldova și Ungaria se află în fața unei alegeri strategice: să rămână simple puncte de tranzit sau să devină actori activi pe noua hartă energetică a continentului.
