Potrivit studiului publicat în Advances in Nutrition, acești nutrienți inhalați se numesc „aeronutrienți”, spre deosebire de „gastronutrienți”, care sunt absorbiți de intestin.
Oamenii respiră aproximativ 9.000 de litri de aer pe zi și 438 de milioane de litri într-o viață. Spre deosebire de mâncare, respirația nu se oprește niciodată. Expunerea noastră la componentele aerului, chiar și în concentrații foarte mici, se acumulează în timp.
Accentul a fost pus pe ceea ce este rău în aer, mai degrabă decât pe ceea ce ar putea fi benefic. De asemenea, de vreme ce o singură respirație conține cantități minuscule de nutrienți, aceasta nu a părut semnificativă.
Aeronutrienții pătrund în organism prin absorbție, prin rețelele de vase mici de sânge din nas, plămâni, epiteliul olfactiv (zona în care este detectat mirosul) și orofaringe (partea din spate a gâtului). Plămânii pot absorbi molecule de 260 de ori mai mari decât intestinul. Aceste molecule ajung intacte în fluxul sanguin și în creier.
Cilii din sistemul olfactiv și respirator au receptori speciali care se pot lega de o serie de alți potențiali aeronutrienți. Printre aceștia se numără nutrienți precum vitamina C, calciu, mangan, magneziu, fier și chiar aminoacizi.
