Preşedintele Donald Trump a prelungit luni cu încă 90 de zile armistiţiul comercial cu China, timp în care vor continua negocierile, amânând cel puţin încă o dată o confruntare periculoasă între cele mai mari două economii ale lumii, relatează The Associated Press (AP).
Trump a postat pe platforma sa socială Truth Social că a semnat ordinul executiv pentru prelungire precizând că „toate celelalte elemente ale acordului vor rămâne neschimbate”.
În acelaşi timp, şi Beijingul a anunţat prelungirea pauzei tarifare prin intermediul agenţiei oficiale de ştiri Xinhua.
Termenul limită anterior era stabilit pentru marţi, la ora 12:01. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, SUA ar fi majorat taxele la importurile din China de la un nivel deja ridicat de 30%, iar Beijingul ar fi putut răspunde prin creşterea taxelor ca măsură de retorsiune la exporturile americane către China.
Pauza oferă timp celor două ţări pentru a-şi rezolva unele dintre divergenţe, deschizând poate calea pentru un summit între Trump şi liderul chinez Xi Jinping, care ar putea avea loc la sfârşitul acestui an.
Anunţul a fost salutat de companiile americane care fac afaceri cu China.
Sean Stein, preşedintele Consiliului de Afaceri SUA-China, a declarat că prelungirea este „esenţială” pentru a da celor două guverne timp să negocieze un acord comercial care, speră companiile americane, ar îmbunătăţi accesul lor pe piaţa chineză şi ar oferi certitudinea necesară pentru ca acestea să îşi poată face planuri pe termen mediu şi lung.
Încheierea unui pact comercial cu Beijingul rămâne o sarcină nerezolvată pentru Trump, care deja a dat peste cap sistemul comercial global prin impunerea de taxe duble asupra importurilor din aproape toate ţările de pe glob.
Uniunea Europeană, Japonia şi alţi parteneri comerciali au acceptat acorduri comerciale inegale cu Trump, acceptând tarife americane cândva de neimaginat (15% pentru importurile din Japonia şi UE, de exemplu) pentru a evita o perspectivă şi mai rea.
Politicile comerciale ale lui Trump au transformat Statele Unite dintr-una dintre cele mai deschise economii din lume într-o fortăreaţă protecţionistă.
Tariful mediu al SUA a crescut de la 2,5% la începutul anului la 18,6%, cel mai ridicat nivel din 1933, potrivit Budget Lab de la Universitatea Yale.
Însă China a testat limitele politicii comerciale a SUA, construită în jurul utilizării tarifelor ca armă pentru a obţine concesii de la partenerii comerciali. Beijingul avea propria armă: întreruperea sau încetinirea accesului la minereurile rare şi magneţii săi, utilizaţi în toate domeniile, de la vehicule electrice la motoare cu reacţie.
În iunie, cele două ţări au ajuns la un acord pentru a reduce tensiunile. Statele Unite au declarat că vor retrage restricţiile la exportul de tehnologie pentru cipuri de computer şi pentru etan, o materie primă utilizată în producţia petrochimică. China a acceptat să faciliteze accesul firmelor americane la minereurile rare. „SUA au realizat că nu au avantajul”, spune Claire Reade, consilier senior la Arnold & Porter şi fost asistent al reprezentantului comercial al SUA pentru afaceri cu China.
În mai, SUA şi China au evitat o catastrofă economică prin reducerea tarifelor masive pe care şi le-au impus reciproc, care ajunseseră la 145% pentru China şi la 125% pentru SUA. Aceste tarife de trei cifre ameninţau să pună capăt comerţului dintre Statele Unite şi China şi au provocat o vânzare masivă pe pieţele financiare. În cadrul unei reuniuni în mai, la Geneva, cele două părţi au convenit să facă un pas înapoi şi să continue negocierile: tarifele americane au fost reduse la un nivel încă ridicat de 30%, iar cele chineze la 10%.
După ce şi-au demonstrat capacitatea de a-şi face rău reciproc, cele două părţi au continuat negocierile.
„Prin supraestimarea capacităţii tarifelor ridicate de a induce concesii economice din partea Chinei, administraţia Trump nu numai că a subliniat limitele influenţei unilaterale a SUA, dar a şi dat Beijingului motive să creadă că poate beneficia la nesfârşit de avantaj în negocierile ulterioare cu Washingtonul, ameninţând cu reducerea exporturilor de metale rare”, a comentat Ali Wyne, specialist în relaţiile SUA-China la International Crisis Group. „Dorinţa administraţiei de a ajunge la o detentă comercială provine din consecinţele auto-provocate ale aroganţei sale anterioare”, a adăugat el.
Nu este clar dacă Washingtonul şi Beijingul vor putea ajunge la un acord global cu privire la principalele nemulţumiri ale Americii. Printre acestea se numără protecţia laxă a drepturilor de proprietate intelectuală din China, subvenţiile şi alte politici industriale ale Beijingului care, potrivit americanilor, conferă firmelor chineze un avantaj neloial pe pieţele mondiale şi au contribuit la un deficit comercial masiv al SUA cu China, care a ajuns la 262 de miliarde de dolari anul trecut.
Claire Reade nu se aşteaptă la mai mult decât nişte acorduri limitate, cum ar fi promisiunea Chinei de a cumpăra mai multă soia americană şi de a face mai mult pentru a opri fluxul de substanţe chimice utilizate la fabricarea fentanilului, precum şi de a permite continuarea fluxului de pământuri rare.
Însă problemele mai dificile vor persista probabil, iar „războiul comercial va continua să se desfăşoare cu intensitate în următorii ani”, preconizează Jeff Moon, fost diplomat american şi oficial în domeniul comerţului, care conduce în prezent firma de consultanţă China Moon Strategies.
