Doar că le cei doi din urmă s-ar fi aplicat și o nouă schemă de tratament compensatorie, cu celule stem create artificial în laborator, spre deosebire de cazurile din trecut, după cum relatează sursa citată. De-a lungul anilor, cercetătorii au testat numeroase strategii – de la terapii genetice la tehnologii de editare a ADN-ului precum CRISPR – însă cea mai eficientă rămâne, până acum, transplantul de celule stem. Această procedură presupune distrugerea sistemului imunitar al pacientului și înlocuirea lui cu celule sănătoase de la un donator, capabile să blocheze replicarea virusului.
Primul succes răsunător a fost „pacientul din Berlin” (2007), urmat de „pacientul din Londra” și alte câteva cazuri izolate. Intervențiile sunt însă extrem de riscante – mortalitate de circa 10% – și se aplică doar pacienților care suferă concomitent de boli grave precum leucemia.
Ce face acest caz special
În majoritatea cazurilor anterioare, donatorii aveau o mutație rară a genei CCR5, care face celulele imunitare rezistente la HIV. În cazul pacientului german, donatorul a avut doar o copie a mutației – o situație întâlnită la aproximativ 16% dintre europenii nordici – însă combinația genetică s-a dovedit suficientă pentru a eradica virusul din organism. Este prima vindecare documentată în aceste condiții, iar cercetătorii cred că descoperirea ar putea lărgi baza de potențiali donatori.
De la excepții la tratamente viabile?
Pe lângă transplanturile de celule stem, laboratoarele testează terapii genetice capabile să „taie” fragmentele de ADN viral din celulele infectate. În paralel, eforturile pentru un vaccin continuă: deși peste 1,3 milioane de oameni se infectează anual, până acum niciun ser nu a depășit pragul minim de eficiență necesar – 50%.
Cazul pacientului german demonstrează însă că barierele biologice pot fi depășite. Deși nu oferă o soluție imediată pentru toți cei 39 de milioane de oameni care trăiesc cu HIV, el deschide noi piste de cercetare spre tratamente mai sigure și mai accesibile.
