Profesorul universitar Cristian Socol a acordat un interviu exclusiv agenției de presă MEDIAFAX, în care vorbește despre afirmațiile fostului ministru de finanțe Marcel Boloș și consideră că ele reprezintă o exagerare, pentru că responsabilitatea guvernamentală este colectivă, iar ministrul de finanțe trebuie să gestioneze și să limiteze cheltuielile, nu doar să informeze. Cristian Socol identifică probleme structurale majore, mai ales veniturile insuficiente ale României, în timp ce cheltuielile sunt încă reduse comparativ cu alte țări UE. De asemenea, explică dificultățile generate de rigiditatea cheltuielilor în an electoral, creșterea unor costuri exogene (ex. apărare, fonduri europene) și lipsa unui sistem fiscal echitabil, cum ar fi impozitul progresiv, propus dar neacceptat pe deplin. Profesorul universitar arată că România a avut în ultimele decenii numeroase perioade cu deficit bugetar peste limitele UE, dar nu este un caz singular în Europa, iar modelul dezvoltării bazat pe deficit și împrumut este practicat și de alte țări. Însă România trebuie să găsească o cale sustenabilă proprie.
MEDIAFAX: Cum analizați demersul jurnaliștilor de la Europa Liberă cu privire la publicarea documentelor confidentiale de semnalare a riscurilor bugetare?
CRISTIAN SOCOL: Demersul jurnalistic este legitim, să oferi informație publică este scopul principal al profesiei respective. Dar pentru orice român care este minim alfabetizat economic, documentele invocate nu reprezintă o știre. Bugetul este public în detaliu (deși încă este stufos și greu de analizat), execuțiile bugetare sunt publice pe 26 ale lunii pentru luna anterioară, rapoartele ANAF (inclusiv buletinele statistice lunare) sunt publice, execuția bugetelor componente ale bugetului general consolidat este publică. Bugetul public este fundamentat de Guvern, este propus Parlamentului pentru analiză, dezbatere și vot dar și promulgat de Președintele României. Bugetul este însoțit de Legea privind aprobarea Plafoanelor unor indicatori specificați precum și, pe partea de macro, de Raportul macro de fundamentare a bugetului pentru anul curent și încă 3 ani, corespunzător programării bugetare multianuale dar și de Strategia Fiscal Bugetară cu proiecție multianuală. Totul este transparent, nu există aici secrete sau ceva de ascuns, nici măcar ”bugete paralele” – asta poate crede doar cineva care nu are habar de finanțe. Și mai important în acest proces, toate aceste documente sunt trimise spre analiză și opinie Consiliului Fiscal – ”câinele de pază” al responsabilității fiscal-bugetare, cf Legii 69/2010. Opinia Consiliului Fiscal este și ea publică, sunt acolo experți de mare calitate profesională. Totul este public, cuantificabil, verificabil, transparent. Informările pe care le vedeți în acele documente sunt fundamentate de directorii din MF, ele nu sunt făcute de Ministru. Sunt informări care se fac uzual pentru orice țară europeană care se află în Procedura de Deficit bugetar excesiv, adică se află în apropierea a 3% deficit bugetar în PIB și peste. Acestea sunt regulile fiscal – bugetare europene. Treaba cu incapacitate de plată este o exagerare, România nu a fost și nu va fi în incapacitate de plată, în insolvență fiscal-bugetară, precum Grecia, Argentina sau alte țări la nivel global. Chiar și în perioada 2009-2020 România a avut criză de lichiditate, nu criză de solvență fiscal-bugetară. Deci nicio știre. În plus dacă vă uitați cu atenție, multe dintre informări sunt trimise după alegerile prezidențiale din decembrie, când România a avut un salt în costurile de împrumut, din cauza instabilității politice.
MEDIAFAX: Dar atunci de ce spune fostul ministru al finantelor Boloș că el a fost singurul care a atras atenția asupra riscurilor?
CRISTIAN SOCOL: Pentru a vă răspunde, vreau să convenim un lucru. Ce spun nu este contra unei persoane sau spuselor sale. În toate analizele mele nu veți găsi atacuri la adresa cuiva, injurii sau etichete. Deci vorbim de principiu. Și atunci, analog dialogurilor Socratice, nu ministrul de finanțe, oricine ar fi el, trebuia să informeze? Ba da, deci nicio știre! Cine trebuie să pună frână la cheltuieli și să crească veniturile bugetare, nu Ministrul de Finanțe? Cine trebuia să nu semneze bugetul dacă are informații că nu este realist? Cine trebuia să ajusteze bugetul conform cu opiniile specializate ale Consiliului Fiscal? Ministrul de Finanțe, deci, din nou, nicio știre! Sincer vorbind, oricine a avut vreo funcție în apropierea unui Prim Ministru cunoaște și… nu poate fi ipocrit … primul om din Guvern se ocupă de cel puțin 17-20 domenii… dacă cineva crede că stă focusat doar pe finanțe și neglijează educația, sănătatea, agricultura, economia s.a…. Și cum să fie singurul care a atras atenția? Este ca la Radio Erevan. Ministrului de Finanțe i s-a atras atenția de către directorii din Minister să pună frână în ședințele de Coaliție pe cheltuieli, să mărească veniturile și să reducă deficitul. Ministrului de Finanțe i s-a atras atenția pe diverse canale, inclusiv de către jurnaliștii economici specializați (puțini buni, dar mai sunt), de către Consiliul Fiscal, BNR, Comisia Europeană, agențiile de rating, FMI etc
De ce sunt supranumiți Ministrii de Finanțe buni din România ”Ministrul N-am Bani, Nu sunt bani”?
MEDIAFAX: Bun, și Ministrul de Finante a transmis mai departe… Aici nu știu dacă să vă dau dreptate. Adică vreți să spuneți că dacă Ministrul de Finanțe i-a informat pe Klaus Iohannis, Ciolacu si Ciucă că există riscuri bugetare, ei nu trebuiau să ia măsuri?
CRISTIAN SOCOL: Nu asta spun, dar nu m-ați lăsat să termin sau nu m-am făcut înțeles. În primul rând, spun că Ministrul de Finanțe nu trebuie să se limiteze la a ”informa mai departe”… Trebuie să facă, el este jucătorul principal, el este căpitanul în echipa guvernamentală, el avizează orice act… despre ce vorbim, suntem luați de proști? Nu este credibil să încerci să te extragi acum, ex post, din echipă … În al doilea rând, ba da, trebuiau să ia măsuri mai dure decât au luat. Am fost invitat și eu la 3 ședințe ale Coaliției pe teme fiscal – bugetare. Una, de eficientizare a cheltuielilor și restructurare a alocărilor bugetare… la ceva timp au ieșit Legea 296 / 2023 si alte câteva OUG 73,74,78 si 90 / 2023 cumăsuri de reducere a cheltuielilor bugetare în vederea încadrării în ținta de deficit bugetar asumată prin Programul de convergență. La alte două sedințe, tot pe reducerea cheltuielilor și pe pachetul fiscal adoptat pe partea de venituri. Oricine poate consulta aceste reglementări și le puteți regăsi și în Strategia Fiscal Bugetară, publică și ea pe site ul Ministerului de Finanțe.
MEDIAFAX: Dumneavoastră vorbiți de sfârșitul lui 2023 dar documentele de tip avertizare sunt din 2024. Atunci de ce nu au acționat? De ce spune fostul ministru că a lăsat deficitul la 8,4% din PIB și că s-a ajuns la 9,3% din PIB și că s-au cheltuit 8 miliarde lei în ultima săptămână?
CRISTIAN SOCOL: Păi s-a acționat și în 2024 pentru controlul cheltuielilor bugetare, problema este eficiența acțiunilor. Au fost reglementate și adoptate OUG nr. 46/2024, OUG 107/2024, OUG 112 din 23 septembrie precum și OUG 156 din 30 decembrie 2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025. Iar chestiunea că s-au cheltuit 8 miliarde lei în ultima săptămână este manipulare prin omisiune. Una, nu ne spune pe ce s-au cheltuit – erau datorii de plătit și a doua, nu ne spune fostul Ministru ce ”zestre” de datorii amânate i-a lăsat următorului Ministru de Finanțe. În plus, istoric vorbind, în luna decembrie se plătesc facturi și se achită datorii, pe baza reținerilor care se fac în celelalte luni din an.
MEDIAFAX: Dar unde au greșit totuși decidenții de s-a ajuns aici?
CRISTIAN SOCOL: Sunt mai multe aspecte. Primul aspect este legat de problema structurală a României. Mulți români vor o țară ca afară, cu servicii publice ca-n vest dar cu venituri ca-n paradis fiscal. Nu merge. Nici Iohannis, nici Ciolacu și nici Ciucă … dar nici cine va fi in fruntea Guvernului nu poate rezolva problema deficitului dacî nu rezolvă acest dezechilibru. Nu cheltuielile sunt prea mari in România (suntem la coada UE la alocările pentru sănătate, educație, cercetare inovare etc) ci veniturile sunt prea mici. La fiecare sedință la care am participat Marcel Ciolacu a propus impozitul progresiv, taxarea mai puternică a capitalului și a sectoarelor care au câștigat excesiv în pandemie și criza energetică. Impozitul progresiv nu a fost acceptat de către ceilalți, celelalte propuneri au fost implementate parțial…. Și promisiunea fostului Ministru al finanțelor cu creșterea colectării reducerea evaziunii s.a. – vă aduceți aminte cum a trecut în buget și semnat plus 10 miliarde lei din digitalizarea ANAF… Al doilea aspect, ține de eficiența măsurilor luate … și aici, îmi pare rău, tot Ministrul de Finanțe este piesa principală – păi au fost n măsuri de raționalizare a cheltuielilor – cum ai monitorizat? de ce nu le-ai tăiat din alocări celor care nu au raționalizat cheltuielile? De ce le-ai aprobat bugetele necurățate? De ce nu ai limitat indemnizațiile CA si ai introdus criterii de performanță? … Ce criterii de performanță ai impus la ANAF? Câți bani au venit din reducerea evaziunii și din arieratele recuperabile (astea au crescut toate….)? Sunt răspunsuri pe care nu le-am primit public. Al treilea aspect ține de rigiditatea cheltuielilor în an electoral (să nu uităm că partidele sunt maximizatoare de voturi ca funcție de optimizare) și de creșterea unor cheltuieli care sunt exogen impuse, nu țin de decizii discreționare politice – vezi creșterea confinanțării proiectelor europene, creșterea cheltuielilor de apărare, vezi creșterea contribuției la Pilonul 2 de pensii, creșterea ajutorului ptr Ucraina si Republica Moldova.. etc Un ultim aspect ar fi cel legat de experiența de dezvoltare a altor țări. Ați văzut la mulți politicieni întrebarea… Băi dar țările din UE la care ne uităm cu atâta apreciere, cum și-au dezvoltat ele infrastructura, instituțiile, serviciile publice etc? De unde au avut bani? Și eu m-am documentat să pot răspunde la această întrebare. Au avut bani dintr-un sistem fiscal echitabil și stabil (bazat pe impozit progresiv, apropos), au avut bani din fonduri europene și s-a împrumutat. S-au împrumutat la greu. Spania, de exemplu, deficit bugetar 1985 – 10,2% din PIB; 1986 – 6,7%; 1987 – 4,7%; 1993 – 6.7%; 1994 – 6,3%; 1995 – 6.8% din PIB; 2009 – 11,3%; 2010 – 9,5%; 2011 – 9,7% din PIB; 2012 – 11,6% din PIB; 2013 – 7,5% din PIB. Sunt câteva perioade cu deficite mari în care Spania și-a modernizat infrastructura, beneficiind si de fonduri europene. Spania a încâlcat regula deficitelor excesive în 19 din ultimii 30 de ani şi 41 din ultimii 65 de ani, Franţa în 23 din ulimii 30 de ani si 28 din ultimii 65 de ani, Italia 18 din 30 si 40 din 65 de ani, Portugalia 22 din 30 şi 48 din ultimii 65 de ani. În Europa Centrală şi de Est, Ungaria si Polonia cu 22 din ultimii 30 de ani şi 49, respectiv 46 de ani în care s-au încălcat regulile fiscal-bugetare în ultimii 65 de ani. România a încălcat regula fiscal-bugetară privind deficitul în 17 din ultimii 30 de ani şi 36 din ultimii 65 de ani. Observați că România nu este corigenta clasei, iar marea majoritate a țărilor cu convergență ridicată au peste 100% din PIB datorie. Totuși, trebuie aici să fac o remarcă – tot eu le=am argumentat că România nu poate și nici nu îi este permis să se dezvolte pe aceeași cale. Nu vreau să detaliez.
MEDIAFAX: Și totuși, unde s-a dus creșterea deficitului? Că există acuze că a fost risipă, că s-au aruncat banii într-o parte și în alta…
CRISTIAN SOCOL: Am scris în analizele publicate la MEDIAFAX. De unde a venit deficitul ? În 2024, ponderea în PIB a veniturilor totale a rămas constantă la 34-34,1% din PIB comparativ cu anul 2023, dar mai mică decât în anul 2022. La Cheltuieli, cresterea acestora cu 2,7-2,9 pp din PIB vine din: a) investiții interne, din buget, mai mari cu 1,8pp de PIB b) 1pp din salarii mai mari în sectorul bugetar; c) 1pp din reforma și indexarea pensiilor; d) 0,4pp din dobanzi (dobânzi la împrumuturile din urmă plus creșterea de dobânzi din cauza contagiunii determinate de războiul din Ucraina). Avem în vedere aici un nivel de fonduri europene cu 1,5pp din PIB mai mic în 2024 față de anul anterior, sumă care nu a intrat simetric nici la cheltuieli nici la venituri. Anul 2023 a fost ultimul an de absorbție de fonduri europene din perioada de programare 2014-2020 (regula n+3), iar anul 2024 semnifică reducerea la început de nou interval de exercițiu multianual. Este ceva obișnuit. Creșterea deficitului arată: (i) un efort de investire intern masiv (plus 1,8pp din resurse interne), s-a ajuns la investiții publice de 120 miliarde lei, dublu față de perioada 2020-2021, (ii) reforma echitabilă si indexarea pensiilor jalon PNRR (plus 1pp), (iii) salarii mai mari in sectorul public, mai ales la profesori, personalul din sănătate și cel din apărare, ordine publică și siguranță națională dar și ptr restul bugetarilor(+1pp) (iv) dobânzi in creștere, mai ales din contagiunea negativă a războiului din Ucraina (dobânzile au crescut semnficativ după martie 2022 în Polonia, Ungaria, Romania, Slovacia etc) (+0,4pp). Ce este clar este că deficitul bugetar trebuie redus gradual, conform angajamentelor luate in Planul National Bugetar Structural 2025-2031 angajat cu Comisia Europeană. Totuși, planul propus acum nu respectă ce s-a convenit în grupurile de lucru, este un plan inechitabil, cu povară aproape exclusivă pe cei cu venituri mici și medii. Voi detalia cu argumente într-o viitoare analiză MEDIAFAX.
