Analiza arată că termeni precum „râu”, „mușchi” sau „floare” apar din ce în ce mai rar în literatură. Între 1800 și 1990, referințele la elemente naturale au scăzut cu 60,6%, iar în prezent declinul se situează la 52,4%. Cercetătorii avertizează asupra unei posibile „extincții a experienței” — momentul în care generațiile viitoare vor crește complet deconectate de natură, notează The Guardian.
Urbanizarea rapidă, dispariția unor specii și lipsa transmiterii obiceiurilor de interacțiune cu mediul sunt printre cauzele principale. Richardson subliniază că această legătură este esențială nu doar pentru protejarea mediului, ci și pentru sănătatea mintală a oamenilor. “Suntem sclavi în captivitate” – avertizează experții. “Când creierul nu mai are contact cu mediul natural și ochiul nu mai vede spațiu verde se instalează depresia severă și chiar schizofrenia cu episoade maniacale” – mai spun aceștia.
Potrivit studiului, soluțiile punctuale, cum ar fi crearea de noi spații verzi, nu sunt suficiente. Pentru o schimbare reală ar fi nevoie de măsuri de zece ori mai ambițioase decât extinderile actuale ale zonelor biodiversificate. În plus, eforturile de reconectare trebuie să înceapă din copilărie, prin activități în aer liber și implicarea activă a părinților.
Un aspect încurajator este că, după decenii de declin, folosirea cuvintelor legate de natură în literatură a început să crească, posibil datorită unei conștientizări ecologice sporite. Totuși, Richardson avertizează că aceste semne sunt fragile și nu garantează o reconectare autentică.
Fără acțiuni imediate, există riscul ca, în viitor, natura să devină doar un concept din manuale și imagini, iar cuvintele care o descriu să își piardă sensul viu. Recuperarea acestei legături nu este doar o problemă ecologică, ci una de identitate și cultură — o misiune ce trebuie asumată zi de zi, începând cu cei mai tineri membri ai societății.
