Inițial, această strategie a oferit un climat economic stabil, dar pe termen lung a afectat grav competitivitatea țării. Costurile ridicate ale producției, deficitele comerciale și creșterea accelerată a datoriei externe au transformat această soluție aparent eficientă într-un factor major al crizei economice care a urmat.
La sfârșitul anului 2001, temerile privind incapacitatea guvernului de a-și onora obligațiile financiare au determinat retrageri masive de capital din bănci.
Criza politică și socială a început cu corralito, o măsură controversată adoptată de președintele Fernando de la Rúa pentru a limita retragerile din conturile bancare.
Implementată ca răspuns la riscul de transfer masiv al fondurilor în străinătate, măsura a înghețat economiile argentinienilor, declanșând proteste masive. Panelaços, demonstrațiile în care oamenii loveau în cratițe și tigăi, au devenit un simbol al disperării și furiei populare.
Pe 20 decembrie, după ce a declarat stare de asediu, De la Rúa și-a prezentat demisia și a părăsit Casa Rosada cu elicopterul, o imagine care a rămas emblematică. În urma sa, viața politică a fost marcată de o succesiune rapidă de lideri.
Ramón Puerta, președintele Senatului, a fost primul care a preluat funcția interimară. Întrucât mandatul său a durat doar o zi, rolul său principal a fost să organizeze o adunare legislativă care să numească un nou președinte.
Noul lider a fost Adolfo Rodríguez Saá, care a încercat să calmeze revoltele prin anunțarea unui moratoriu asupra datoriei externe, dar a menținut corralito-ul. În doar șase zile, acesta a fost forțat să demisioneze, sub presiunea unor proteste de stradă.
Următorul președinte a fost Eduardo Camaño, președintele Camerei Deputaților. Cu un mandat de doar două zile, Camaño a convocat o nouă Adunare Legislativă, care l-a ales pe Eduardo Duhalde ca președinte.
Spre deosebire de predecesorii săi, Duhalde a reușit să stabilizeze țara. Printre măsurile sale esențiale s-au numărat flexibilizarea corralito-ului și eliminarea ratei fixe de schimb peso-dolar.
Măsurile adoptate de Eduardo Duhalde, inclusiv devalorizarea monedei și renegocierea datoriei externe, au permis Argentinei să iasă din faliment. De asemenea, stabilitatea politică a fost restabilită treptat.
Evenimentele din 2001 a avut efecte devastatoare asupra economiei și societății argentiniene. Produsul Intern Brut a scăzut semnificativ, șomajul a atins cote alarmante, iar nivelul de sărăcie a crescut dramatic, scrie atlas-geografic.net.
De asemenea, criza a erodat încrederea publicului în instituțiile politice și economice, generând o perioadă de incertitudine economică ce durează și în zilele noastre.
