În contextul negocierilor politice pentru noul program de guvernare, a fost adusă în discuție o propunere radicală: impunerea unei taxe fixe pentru fiecare tranzacție bancară. Deși prezentată ca o soluție simplă și eficientă pentru creșterea veniturilor bugetare, ideea este intens criticată de specialiștii în drept constituțional și fiscal.
Potrivit informațiilor vehiculate, noua taxă ar presupune perceperea unei sume de 1 leu pentru tranzacțiile mici și 3 lei pentru cele ce depășesc un anumit prag. Măsura ar viza toate plățile efectuate prin intermediul sistemului bancar – de la transferuri online și plăți cu cardul, până la ordine de plată. Estimările susțin că ar putea genera anual circa 50 de miliarde de lei la bugetul de stat. Totuși, specialiștii atrag atenția că nu doar efectele economice trebuie luate în calcul, ci și implicațiile constituționale.
Marius Stanciu, partener la societatea de avocatură Buju Stanciu & Asociații, subliniază că o astfel de măsură ar putea contraveni Constituției României. Potrivit art. 56 alin. (2), sarcinile fiscale trebuie așezate just și proporțional în funcție de capacitatea de plată a contribuabilului. Or, o taxă fixă aplicată uniform, indiferent de valoarea tranzacției, afectează disproporționat persoanele cu venituri mici.
„Este o taxă regresivă. Pentru o plată de 50 de lei, un leu înseamnă 2%. Pentru o plată de 5.000 de lei, aceeași sumă e doar 0,02%. E clar că nu respectă criteriul proporționalității”, explică Stanciu.
În plus, măsura ar putea încuraja plățile în numerar, descurajând folosirea sistemului bancar – contrar eforturilor statului de a combate economia subterană. Astfel, cetățenii și firmele care operează „la vedere” ar fi penalizați în mod indirect, în timp ce utilizatorii de numerar ar fi exceptați de facto.
Avocații atrag atenția și asupra unei posibile încălcări a dreptului la proprietate (art. 44 din Constituție). O taxă care, în mod cumulativ, erodează semnificativ venitul cetățenilor și afectează utilizarea banilor proprii poate fi percepută drept o formă de expropriere indirectă. Mai mult, taxarea „în cascadă” a acelorași sume – de exemplu, un leu transferat de zece ori generând zece lei în taxe – contravine principiului neutralității fiscale.
Un alt risc major identificat de juriști este lipsa de predictibilitate. În lipsa unor definiții clare privind tranzacțiile vizate, excepțiile sau pragurile, legea ar putea genera insecuritate juridică. Astfel, se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, care prevede respectarea legalității și clarității normelor.
Introducerea unei asemenea măsuri prin ordonanță de urgență ar fi, de asemenea, problematică. Art. 115 din Constituție interzice afectarea drepturilor fundamentale prin ordonanțe în lipsa unei urgențe bine justificate.
Victor Buju, partener în cadrul aceleiași societăți de avocatură, avertizează că o asemenea taxă ar putea afecta încrederea investitorilor, stimulând retrageri masive de capital și migrarea operațiunilor financiare în afara țării. Mai grav, dacă taxa ar fi declarată neconstituțională după o perioadă de aplicare, s-ar genera un haos administrativ și financiar.
În opinia specialiștilor, statul ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea colectării taxelor deja existente. De exemplu, doar din TVA se pierd anual aproximativ 9 miliarde de euro. Digitalizarea ANAF, combaterea evaziunii fiscale și extinderea bazei de impozitare ar putea aduce rezultate semnificative fără a penaliza contribuabilii onești.
