În lupta împotriva sepsisului sever, fiecare oră de tratament eficient poate înclina balanţa între viaţă şi moarte. Deşi administrarea de antibiotice, alături de măsurile de susţinere specifice terapiei intensive, rămâne standardul terapeutic de primă linie, un nou studiu de mari dimensiuni sugerează că o clasă bine-cunoscută de medicamente, statinele, ar putea aduce beneficii neaşteptate în reducerea mortalităţii la pacienţii cu sepsis. Descoperirile deschid o direcţie promiţătoare în optimizarea terapiei adjuvante pentru afecţiunile inflamatorii cu severitate crescută, întâlnite în terapia intensivă.
Sepsisul reprezintă o reacţie inflamatorie extinsă, declanşată de sistemul imun în întregul organism ca răspuns la o infecţie, şi este atât de intensă încât poate conduce la disfuncţii multiple în organism şi colapsul organelor vitale. Este o afecţiune cu potenţial letal: numai în Statele Unite, aproximativ 750.000 de pacienţi sunt spitalizaţi anual pentru sepsis, dintre care circa 27% nu supravieţuiesc.
În aproximativ 15% dintre cazuri, sepsisul evoluează spre şoc septic, caracterizat prin hipotensiune severă şi o scădere critică a fluxului sanguin către ţesuturi, cu un aport inadecvat de oxigen şi nutrienţi. Mortalitatea în şocul septic este chiar mai ridicată, situându-se între 30% şi 40%.
Prognosticul pacienţilor cu sepsis depinde direct de promptitudinea iniţierii tratamentului. În mod uzual, intervenţiile includ administrarea de antibiotice, fluide intravenoase şi vasopresoare.
Cu toate acestea, un nou studiu observaţional, publicat vineri, în revista , indică faptul că terapia adjuvantă cu statine ar putea îmbunătăţi considerabil supravieţuirea în sepsis.
„Studiul nostru de cohortă, de mari dimensiuni, arată că tratamentul cu statine a fost asociat cu o reducere de 39% a mortalităţii la pacienţii cu sepsis sever, măsurată la 28 de zile de la internare”, a declarat dr. Caifeng Li, autorul principal şi conferenţiar la Spitalul General al Universităţii Medicale Tianjin din China, citat .
Statinele sunt cunoscute în principal pentru rolul lor în prevenţia bolilor cardiovasculare, prin scăderea colesterolului LDL („colesterolul rău”) şi a trigliceridelor, respectiv creşterea colesterolului HDL.
Însă, aceste medicamente exercită o serie de efecte suplimentare, antiinflamatorii, imunomodulatoare, antioxidante şi antitrombotice, care au trezit interesul comunităţii medicale pentru utilizarea lor în afecţiuni inflamatorii sistemice, inclusiv în sepsis.
„Statinele pot atenua răspunsul inflamator excesiv, restabili funcţia endotelială şi prezintă chiar potenţiale activităţi antimicrobiene”, a explicat Li.
Cercetătorii au utilizat baza de date MIMIC-IV (Medical Information Mart for Intensive Care), care conţine fişele electronice anonimizate ale peste 265.000 de pacienţi internaţi în unităţi de primiri urgenţe şi terapie intensivă la Beth Israel Deaconess Medical Center din Boston, în perioada 2008–2019.
Studiul a inclus doar pacienţii adulţi diagnosticaţi cu sepsis şi spitalizaţi pentru mai mult de 24 de ore.
Comparaţia s-a realizat între pacienţii care au beneficiat de administrare de statine pe parcursul spitalizării, indiferent de tipul specific utilizat, şi cei care nu au primit acest tip de medicaţie.
Pentru a reduce biasul inerent studiilor observaţionale (unde tratamentele nu sunt alocate aleatoriu, precum în studiile clinice randomizate), autorii au utilizat o metodă statistică numită potrivire pe baza scorului de propensiune, care permite compararea mai echitabilă între grupuri, ţinând cont de caracteristicile clinice iniţiale ale pacienţilor. Aceasta constă în asocierea fiecărui pacient tratat cu statine cu un pacient similar care nu a primit acest tratament.
Grupul final a inclus 6.070 de pacienţi în fiecare braţ (cu şi fără statine). Analiza principală a vizat mortalitatea de orice cauză la 28 de zile, iar analizele secundare au inclus durata spitalizării, a ventilaţiei mecanice (MV) şi a terapiei de substituţie renală continuă (CRRT).
Rezultatele au arătat o mortalitate de 14,3% în grupul tratat cu statine, comparativ cu 23,4% în grupul de control, ceea ce reflectă o reducere relativă de 39% (diferenţă absolută de 9,1 puncte procentuale).
Cu toate acestea, durata medie a ventilaţiei mecanice a fost mai lungă cu 3 ore, iar CRRT a fost prelungită cu 26 de ore în grupul statinelor, posibil ca urmare a echilibrului între o supravieţuire crescută şi o durată mai lungă de terapie intensivă.
„Aceste date susţin ipoteza că statinele pot oferi un efect protector şi pot îmbunătăţi prognosticul clinic la pacienţii cu sepsis”, a concluzionat Li.
Analizele secundare au confirmat beneficiul în subgrupurile de pacienţi cu indice de masă corporală normal, supraponderal sau obez, dar nu şi în cazul pacienţilor subponderali.
Persistă însă neclaritatea privind motivul pentru care studiile clinice randomizate anterioare nu au evidenţiat beneficii similare.
Autorii sugerează că designul deficitar al acelor studii, inclusiv eşantioane prea mici, subdiagnosticarea sepsisului şi neglijarea interacţiunilor complexe între statine şi profilul pacientului, ar putea explica lipsa de semnificaţie statistică.
„Ideal, un studiu clinic randomizat ar trebui să includă un număr mare de pacienţi cu sepsis, cu date detaliate despre tipul statinelor, dozele şi durata tratamentului, precum şi momentul exact de iniţiere a acestuia, şi să controleze riguros factorii care ar putea influenţa rezultatele”, au concluzionat autorii.
