Romancierul american Saul Bellow e cel care a observat cândva că „un mare volum de inteligență poate fi investit în ignoranță atunci când necesitatea iluziei e profundă”. Pe vremea lui guvernul federal al SUA a trebuit să-i preseze pe imbecilii educați ai lumii universitare pentru a-i forța să nu-și mai discrimineze studenții negri.
Astăzi cea mai bogată universitate din lume face tot posibilul pentru a nu se conforma unei măsuri menite a-i proteja pe evrei.
Harvard, scrie presa, a dat în judecată administrația Trump pentru că i-a sechestrat fonduri școlare de 2,2 miliarde de dolari din cauza hărțuirii studenților evrei de către protestatari pro-Gaza. Acuzația administrației la adresa universității e aceea că ea îi este „mai dedicată activismului decât educației”.
Solicitările lui Trump față de Harvard sunt destul de rezonabile: „să înceteze orice tratamente preferențiale bazate pe rasă, culoare, religie, sex sau origine națională”; să ia măsuri pentru a asigura o „diversitate a punctelor de vedere”; respectiv să întreprindă o evaluare a programelor care „alimentează în cea mai mare măsură hărțuirea antisemită”. Înghețarea fondurilor a fost rezultatul refuzului universității de a le da curs.
Bătălia juridică în pregătire dintre comisarii de la Harvard, așezați cu posterioarele pe un fond de investiții de 50 de miliarde de dolari, cu un buget operativ de 6,4 miliarde, și instrumentul gigantic necioplit al lui Donald Trump e extrem de grăitoare în privința mizeriei morale în care au ajuns universitățile și a luptei care se poartă pentru sufletul Occidentului.
Ironia sorții face ca aceeași universitate care în anii ’20 a restricționat admiterea evreilor, devenind în acest sens un model și pentru alte universități americane și canadiene, a mobilizat acum o rezistență extrem de înverșunată contra obligației de a-i proteja pe evrei. Halal educație!
Pe de altă parte, desfătările vanitoase ale lumii universitare sunt suficient de mari pentru ca nu puțini împărați să se preumble pe acolo fără haine. Claudine Gay, fosta președintă a universității Harvard, de o îngâmfare respingătoare, a rămas în amintire prin faptul că a declarat la audierea într-o comisie parlamentară că îndemnul la genocid contra evreilor nu constituie hărțuire, decât „în funcție de context”. Ea a fost forțată ulterior să-și dea demisia din cauza acuzațiilor de plagiat și pentru că nu a luat măsuri adecvate contra antisemitismului din campus.
Și acum intră în scenă Donald. Abordarea copleșitoare a lui Trump, căruia nu-i prea pasă de păstrarea aparențelor, va fi indignat probabil anumite sensibilități. Însă era fix lucrul necesar pentru a se distruge statu-quo-ul. Și, de data aceasta, Trump are moralitatea de partea lui.
Facultățile de elită au devenit în ultimele decenii incubatoarele unei ideologii anti-occidentale ezoterice care părea inițial ridicol de extremistă, dar care a sfârșit prin a ne lua pe toți de proști. Părintele teoriei critice a raselor, Derrick Bell, și-a petrecut mulți ani la Harvard.
Protestele rușinoase de la Londra din acest weekend, la care adulți aparent maturi îmbrăcați în haine ridicole agitau pancarte cu mesaje atât de fermecătoare precum „Singura TERF bună e o TERF moartă” [invectiv anti-feminist inventat de activiști pro-transsexuali – n.trad.], reprezintă moștenirea directă a teoreticienilor americani ai conceptului „queer” de la finalul secolului 20, care mi-au fost prezentați cu entuziasm pe vremea în care studiam limba engleză la Universitatea Oxford.
Israelo-fobia care infectează acum elitele „ortodoxe” este de asemenea și moștenirea rușinoasă a unor idei dezvoltate în premieră la universități americane și franceze. Indivizi precum autorul palestiniano-american Edward Said și anti-colonialistul revoluționar Franz Fanon au turnat fundația acestui radicalism anti-democratic diseminat acum pe bandă rulantă sub diverse forme de către orice portavoce a Stângii.
Conceptul nociv de „intersecționalitate” inventat de Kimberlé Crenshaw, profesoară la Universitatea din California și adeptă a teoriei critice a raselor, îndeamnă toate mișcările radicale să facă cauză comună. Fapt care ne readuce la protestele de la Londra la care activiștii scandau „O singură luptă, o singură bătălie, Palestina, drepturi trans” – fără a sesiza contradicțiile inerente afirmației.
Educația poate fi considerată sângele societății; ceea ce înseamnă că e cu atât mai rușinos să închidem ochii la otrava antisemitismului diseminată de instituții care ar fi trebuit să răspândească cunoaștere, nu ură.
Dacă va fi ca sufletul Occidentului să-i supraviețuiască acestui secol, radicalismul deja înrădăcinat la multe universități trebuie să fie extirpat. Idioții de la Harvard s-au coborât atât de jos încât îi revine acum unuia ca Trump să-i dăscălească în privința antisemitismului, ceea ce eu unul nu pot decât să aprob.
Articol de Jake Wallis Simons, publicat de ziarul britanic The Telegraph (traducerea: Rador Radio România)
