Multă atenție a fost îndreptată către întâlnirea tensionată din 28 februarie a președintelui SUA, Trump, cu președintele ucrainean Zelenski în Biroul Oval al Casei Albe.
Având în vedere sensibilitățile părților, este imperativ să ne păstrăm calmul și să considerăm, în lumina rece a rațiunii, ce ar putea însemna acest lucru pentru noi și ce ar trebui să facem noi, românii, în această privință.
După toate relatările, o zi care trebuia să aducă progrese printr-un acord economic care ar fi demonstrat interesul concret și durabil al SUA pentru Ucraina – și care, în timp, ar fi putut deveni baza rațională pentru un parteneriat postbelic SUA-Ucraina – s-a încheiat cu un dezastru pentru Zelenski.
Întreaga lume înțelege acum că războiul din Ucraina nu a decurs conform așteptărilor și, de fapt, a fost o problemă care a generat diviziune în lumea Occidentală, inclusiv în NATO. De fapt, chiar și cei mai puțin conștienți dintre noi pot vedea acum că discursul occidental despre unitatea de scop în ceea ce privește Ucraina, o constantă în Washington și capitalele europene de la invazia rusă de acum trei ani, a mascat o realitate mult mai complicată. Chiar înainte de întâlnirea Trump-Zelenski, existau semne ale acestei divergențe în creștere în atenția tot mai mare acordată perspectivelor contrare, pe măsură ce realitatea sumbră a situației din Ucraina devenea mai evidentă și în rezultatele alegerilor de pe ambele maluri ale Atlanticului.
După cum vă va spune orice om de afaceri pragmatic, orice tranzacție ar trebui întâmpinată mai întâi prin înțelegerea realităților de pe teren. Acest lucru este crucial pentru construirea unei strategii înțelepte. Aceasta include o evaluare clară a punctelor forte, a punctelor slabe și, mai presus de toate, a echilibrului fundamental de putere, financiar sau altfel, care definește perspectivele de cooperare sau competiție între jucătorii pe orice problemă particulară.
În opinia mea, președintele Zelenski nu a analizat corect starea de fapt din Washington. Pare nu fie conștient de mandatul electoral pe care președintele Trump l-a câștigat pentru a pune capăt războiului și de faptul incontestabil că adevărata putere politică, financiară și militară pe care se bazează Kievul este aproape în totalitate în Washington. Pare să creadă că tacticile pe care le-a folosit pe un președinte Biden și echipa sa, în mare parte incapabili, ar funcționa pe noul președinte Trump și administrația sa, în ciuda tuturor indicațiilor contrare. Fie că ne place sau nu, Zelenski trebuia să înțeleagă situația. A eșuat spectaculos.
La fel de îngrijorător este faptul că este foarte posibil ca Zelenski să se fi bazat pe sfaturi proaste din partea unor elemente din Statele Unite opuse lui Trump și că acest lucru l-a încurajat să facă cereri pentru garanții de securitate imediate pe care, sincer, nu este în măsură să le facă.
Este oarecum clar că zonele politice sau alte zone de presiune îl pot împiedica pe Zelenski să adopte o politică mai realistă.
În consecință, întâlnirea cu Trump – care de fapt „deține toate cărțile”, așa cum i-a spus el însuși lui Zelenski în Biroul Oval – a fost un fiasco pentru Ucraina, care a văzut atât de multă distrugere și pierderi de vieți omenești și pentru care existau puține perspective pentru o inversare militară a tendinței actuale. Mai mult, Zelenski și-a alienat cei mai vocali susținători din Partidul Republican al lui Trump, care l-au lăudat cu doar două săptămâni în urmă, dar acum îl critică pentru lipsa de respect pe care a arătat-o în Biroul Oval și cer demisia sa imediată.
Călătoria lui Zelenski la Londra pentru o întâlnire a liderilor europeni în weekendul trecut a părut la prima vedere un succes, dar la o privire mai atentă a reflectat aceleași patologii care au subminat cauza Ucrainei în Statele Unite. Zelenski a fost întâmpinat călduros de prim-ministrul Starmer și de alți lideri europeni, unii dintre ei cerând „o nouă conducere a lumii libere” dintr-un dispreț lung și abia ascuns pentru Trump. Cu toate acestea, în ciuda cuvintelor lor de încurajare, europenii nu sunt coordonați în ceea ce privește cursul de urmat în Ucraina și nu au mijloacele sau voința de a sprijini Ucraina militar într-un mod semnificativ.
Efectul tuturor acestora este doar de a înrăutăți situația lui Zelenski, încurajându-l să continue un război cu Rusia și să supună Ucraina unor daune permanente, făcând procesul de pace mai dificil. Strategic, respingerea lui Trump de către Zelenski și aparenta întoarcere către Europa i-ar folosi doar lui Putin.
Trump i-a spus lui Zelenski că poate reveni la Washington doar atunci când este sincer pregătit să facă pace. Pentru binele Ucrainei și al Occidentului, ar trebui să accepte realitatea imediat.
Aceasta este situația.
În ultimele săptămâni am scris o serie în care îmi exprimam îngrijorarea că România nu a înțeles pe deplin mesajele directe și clare ale administrației Trump cu privire la relațiile transatlantice, deși mai mulți lideri cheie au citat România ca unul dintre exemplele de deconectare transatlantică. Dacă acest lucru persistă, va avea efecte profunde nu doar asupra țării noastre, ci și asupra civilizației occidentale în sine.
Acestea pot fi citite aici și aici
România este în NATO și în UE, și astfel, într-un sens, este de înțeles că președintele interimar Bolojan a participat la întâlnirea de la Londra. Presupunem că a vrut să audă direct de la Starmer și de la președintele francez Macron despre propriile lor întâlniri recente cu Trump și planurile lor de a „sprijini” Ucraina în urma eșecurilor lui Zelenski la Washington.
Pericolul este, totuși, ca România să fie sub presiunea de a se alătura partenerilor săi din UE și NATO europeană nu doar pentru a „sprijini Ucraina”, ci și implicit împotriva poziției Statelor Unite.
A face acest lucru o greșeală de proporții epice și ar fi probabil interpretat la Washington ca un eșec în a aprecia gravitatea situației și poate de a pune sub semnul întrebării legăturile cu Statele Unite.
România nu este străină de astfel de situații. De-a lungul istoriei noastre, am avut lideri care au înțeles cum să navigheze în ape tulburi. Avem nevoie de acea conducere acum, poate mai mult ca niciodată.
****
Dr. Nawaf Salameh este un antreprenor și filantrop vizionar, fondator și președinte al Nawaf Salameh Family Office și Alexandrion Group, un producător și distribuitor de top de băuturi spirtoase și vinuri în România și la nivel internațional; Cariera sa este marcată de inovație, investiții strategice în energie regenerabilă, agricultură și ospitalitate, precum și un angajament puternic de a sprijini cultura, educația și excelența prin Fundația Alexandrion.
