Alternativa a fost George Simion. Asta pentru că același popor nu a validat pentru finală candidaturi precum cea a lui Crin Antonescu sau Victor Ponta. Iar poporul are întotdeauna dreptate.
Astăzi, “tinerii frumoși și liberi”, deveniți între timp adulți responsabili și proeuropeni, sunt nevoiți să constate ceea ce orice om cu televizor sau internet pe telefon știa: că Nicușor Dan nu semnează. În acest caz, decretele de pensionare ale unor judecători. O formalitate pe care până și monumentul comodității și ignoranței, predecesorul și suporterul actualului locatar de la Cotroceni, o respectase.
După ce l-a lăsat pe Ilie Bolojan să încaseze toate criticile privind austeritatea, curajosul matematician cu prenume de școlar ștrengar trebuie să dea piept cu indignarea CSM. For care se pronunță fără echivoc, acuzând blocajul unei proceduri legale ce denotă disprețul total față de lege. Ca și cum respectabilii magistrați nu ar ști că “omologul român” al lui Donald Trump sfida de ani de zile instanțele, nesocotind decizii definitive și plătind amenzile dispuse de acestea din banii noștri.
Acum însă, problema e mai gravă. Pentru că am putea avea de-a face cu o forma de conflict între puterile Statului: cea executivă și cea judecătorească. Iar Consiliul Superior al Magistraturii deplânge în mod legitim diverse manipulări din spațiul public, întărite parcă intenționat și de conduita prezidențială.
Acum, dincolo de satisfacția meschină pe care orice ins alfabetizat o poate avea constatând veridicitatea angajamentului “Nu va fi ușor, va fi Nicușor”, problema reală este tot una cu impact sistemic. Pentru că denigrarea generalizată a unui întreg corp profesional, precum judecătorii și procurorii, produce daune uriașe echilibrului social. Deși sigur că au existat destule dovezi ale “erorilor” – deseori voite – generatoare de abuzuri, vieți distruse sau chiar luate, în acțiunea celebrului “binom” al regimului Băsescu, anatemizarea in corpore a tuturor magistraților nu este doar contra-productivă, dar va izgoni din ce în ce mai mulți juriști dinspre profesii ce ar trebui considerate onorabile.
CSM a arătat, cu cifre și exemple, că nici vârstele medii de pensionare, nici salariile din sistem nu sunt revoltătoare. Ba mai mult, încheierea carierelor din instanțe sau parchete este adesea un efect al zvonisticii politice. Rolul de mediator al succesorului “întâiului meditator” l-ar obliga, din postura de ales a peste 6 milioane de români, la asigurarea unei platforme de dialog între puteri și societate, între diverse categorii de români sau chiar curente de idei. Totul, pentru asigurarea păcii sociale. Din păcate pentru România, greul pare că abia acum începe.
