Dacă la români, ouăle şi cozonacii s-au sfinţit la sfârşitul slujbei din noaptea de Înviere, la ruşii lipoveni şi ucraineni ritualul are loc la finalul slujbei care se desfăşoară duminică dimineaţă în biserică, cu mici diferenţe faţă de tradiţia românilor, potrivit cercetătorului Alexandru Chiselev de la Muzeul de etnografie şi artă populară din Tulcea.
„La ruşii lipoveni, sfinţirea ouălor are loc dimineaţa. Oul este decojit, pentru că ruşii lipoveni nu doresc să arunce coaja oului care devine şi ea sfinţită, astfel încât pe mesele bisericilor starovere veţi găsi aceste ouă fără coajă. La ucraineni, cojile de ouă erau păstrate, pentru că erau considerate protectoare şi puteau să ajute la însănătoşire, alături de celelalte resturi de pe masa de Paşte, oasele de miel, oasele de peşte. Acestea erau păstrate în pânze curate, iar la nevoie erau folosite în ritualuri de vindecare”, a declarat pentru AGERPRES Alexandru Chiselev.
Obiceiul sfinţirii preparatelor în prima zi de Paşti s-a schimbat uşor de-a lungul timpului.
„Este un ritual vechi. Poate a evoluat puţin, pentru că iniţial toate aceste coşuri erau puse pe pământ şi sfinţite de preoţi. Şi la Tulcea se păstrează acest obicei, astfel încât în dimineaţa Paştelui, la cele trei biserici starovere din oraş, două de rit vechi şi una de rit străvechi, se practică sfinţirea aceasta a bucatelor. Pentru că aceasta este şi ideea, bucatele nu pot fi mâncate decât în momentul în care sunt consacrate şi sunt oferite drept ofrandă”, a mai spus reprezentantul Muzeului de etnografie şi artă populară.
Potrivit acestuia, de-a lungul timpului, în unele comunităţi din judeţ s-au practicat şi alte obiceiuri, ca de exemplu focul Învierii care aduna practic întreaga comunitate, ocazie cu care la Sfântu Gheorghe se trăgeau şi focuri de armă, practic oamenii împuşcau răul, negativul, pentru ca viaţa să revină timp de un an.
„Sunt elemente comune cu cele ale tradiţiilor de Anul Nou. Practic, aceste sărbători, în tiparul lor, au multe elemente care le aduc în acelaşi fond. Vorbim despre foc, despre ideea de a speria răul, forţele negative şi de a ajuta binele să izbândească, pentru că aceleaşi lucruri se întâmplau şi de Anul Nou, şi de Înviere, bineînţeles Învierea fiind cumva centrată pe elementul acesta creştin extrem de important”, a menţionat cercetătorul Alexandru Chiselev.
Tulcea se numără printre judeţele cu cele mai numeroase minorităţi, cea mai importantă dintre ele fiind cea a ruşilor lipoveni. De altfel, peste 40% din populaţia acestei minorităţi din România trăieşte în judeţul Tulcea, potrivit datelor publicate de comunitate.
Ruşii lipoveni din judeţul Tulcea sunt urmaşii celor care în secolele XVII – XVIII şi-au părăsit patria în urma Schismei din Biserica Oficială Rusă, ca o consecinţă a reformei de cult iniţiate de ţarul Alexei Mihailovici Romanov şi de patriarhul Nikon al Rusiei. Din fonduri proprii, ei şi-au construit biserici în unele comunităţi, ca de exemplu Sarichioi, Jurilovca.
