Statele Unite iau în calcul să renunțe să mai încerce intermedierea unui acord de pace între Rusia și Ucraina, e anunțul zilei de vineri, de la Washington, potrivit Reuters. Cel mai probabil ar fi doar o tactică a administrației Trump, cred unii experți, pentru că liderul de la Casa Albă nu vrea să renunțe la visul de a obține premiul Nobel pentru pace.
Deja Steve Witkoff, trimisul special al lui Donald Trump, și Marco Rubio, șeful diplomației SUA, au purtat joi discuții cu omologii europeni și cu cei ucraineni, la Paris. Tema de bază a fost războiul din Ucraina și eforturile de pacificare. Discuțiile bilaterale cu partea franceză au avut loc cu Emmanuel Bonne, consilierul președintelui francez Emmanuel Macron. Totodată, Sébastien Lecornu, ministrul francez al forțelor armate, s-ar afla deja la Washington pentru a se întâlni cu Pete Hegseth, omologul său american, conform Politico.
În acest moment, europenii și americanii au viziuni diferite în ce privește războiul din Ucraina, pe care americanii îl vor închis cât mai curând, dar europenii văd altfel lucrurile. Dacă Trump pare să vrea cu orice preț închiderea războiului, europenii vor garanții speciale pentru Ucraina, ceea ce SUA nu sunt dispuse să ofere. Totuși, marea problemă pentru americani este că tratativele cu Ucraina și Rusia merg anevoios. Nu întâmplător, Donald Trump și-a pierdut răbdarea și a amenințat pe rând Rusia și Ucraina cu represalii, dacă nu vor încheia pace. Acum, Marco Rubio venit cu un nou anunț surprinzător: SUA iau în calcul să renunțe la a mai fi intermediari între Rusia și Ucraina, cu excepția cazului în care există semne clare că un acord de pace poate fi încheiat.
De fapt, Donald Trump are obiective mult mai importante, din perspectiva SUA, decât războiul ruso-ucrainean, spune analistul politic Ștefan Popescu. Doctor în științe politice, cu studii la Universitatea Sorbona din Paris, Ștefan Popescu consideră că discuțiile americano-franceze din această săptămână, dar și cele care vor urma pot să aducă o schimbare importantă. Pe de altă parte, spune Ștefan Popescu, nu este deloc evident că pentru SUA discuțiile cu Ucraina ar reprezenta o prioritate. Mai importante ar fi pentru americani viitoarele relații cu Rusia și felul în care ar putea să slăbească alianța dintre Msocova și Beijing.
„Impresia lăsată de negocierile dintre Statele Unite și Federația Rusă este că Ucraina reprezintă un subiect care nu se află pe primele locuri pe agenda acestor negocieri. Dovada faptului că operațiunile militare rusești continuă, chiar se intensifică în Ucraina, fără o reacție, și nu fără o reacție, fără nicio măsură luată de administrația Statelor Unite ale Americii. Mai mult decât atât, în fața tragedia de la Sumî ne arată clar faptul că administrația de la Washington nu are interesul să ducă aceeași politică de susținere a Ucrainei, așa cum a făcut-o administrația precedentă. Blocarea din fașa a unei declarații a G7 de condamnare a Rusiei, precum și declarația președintelui Donald Trump, care a insistat asupra unei erori din partea Federației Ruse, ne arată acest lucru”, spune Popescu.
Negocierile continuă, dar problema ucraineană este mai puțin stringentă pentru Washington. Pentru Statele Unite ale Americii există acum priorități mai importante.
„Negocierile continuă pentru că Steve Whitcoff, reprezentantul special al președintelui Statelor Unite ale Americii s-a aflat pentru a treia oară în Federația Rusă. De asemenea am avut câteva zile și un emisar al președintelui Putin în capitala americană. Între timp agenda de politică externă și agenda strategică a Statelor Unite ale Americii se aglomerează cu subiecte foarte importante. Primul este taxa de accept la piața americană, care astfel poate fi catalogată noua politică tarifară comercială a administrației americane. Negocierile directe cu Iranul, toate acestea ne arată că apar subiecte foarte importante, de mare complexitate mai ales că administrația americană în privința tarifelor vamale își propune în jur de trei luni pentru a negocia cu peste 150 de țări din lume, ceea ce va acapara și resursele materiale ale Statelor Unite ale Americii”, mai spune el.
În același timp, sunt anunțate schimbări importante în SUA, în timp ce tratativele bilaterale cu Rusia lasă impresia că avansează mai repede decât ar putea să pară la prima vedere.
„Se anunță o adevărată revoluție în administrația, în arhitectura, în dispozitivul de reprezentare externă al Statelor Unite ale Americi. E vorba de o propunere venită chiar din sânul echipei lui Marco Rubio de reducere substanțială a bugetului departamentului de stat, de reducerea rețelei diplomatice a Statelor Unite ale Americii. Toate acestea ne arată că dosarul Ucraina se află în concurență cu dosare foarte importante. În același timp, anumite semnale de destindere pe linia Washington-Moscova există și acest lucru arată că negocierile nu sunt împotmolite. A existat un schimb de prizonieri între cele două părți, s-a discutat la Istanbul și aspectul notabil este că s-a discutat în clădirea Consulatului General al Federatiei Ruse. Acesta este un semnal de deschidere dat de Washington, nu s-a discutat într-o incintă a statului turc, care este statul gazdă pentru negocierile tehnice. S-a discutat despre normalizarea misiunilor diplomatice ale celor două state, normalizarea funcționării acestora. Acestea sunt semnale ale faptului că între cele două părți există anumite puncte care se deblochează”, adaugă Popescu.
Vizita lui Steve Whitcoff și a lui Marco Rubio la Paris arată că SUA sunt cu ochii și pe Europa. De fapt, americanii au nevoie ca Uniunea Europeană să fie de partea lor sau măcar să nu-i împiedice să-și ducă la bun sfârșit planul de pace.
„Există de asemenea un alt aspect important, este prezența lui Steve Whitcoff și a lui Marco Rubio la Paris pentru a discuta cu Emmanuel Macron și pentru a găsi o soluție la implicarea europenilor în această dinamică deschisă după 20 ianuarie în raporturile cu Federația Rusă. Europenii sunt chemați să suporte factura de război a Ucrainei pentru că noua administrație americană are interesul major de a-și reduce cheltuielile. America nu mai dorește să fie în prima linie a asistenței pentru Ucraina, se va implica mult mai puțin și așteaptă ca europenii să-și crească eforturile, inclusiv în ceea ce privește asigurarea securității Europei, a Uniunii Europene”, mai arată el.
Și asta nu este tot. Trump și-ar dori suportul Uniunii Europene sau măcar acceptul Bruxelles-ului în privința principalelor puncte ale viitorului acord spre care se îndreaptă Washington-ul și Moscova.
„În faza post-conflict, administrația americană înțelege să implice mai multe țări europene, care vor putea participa la măsurile asigurătorii pentru Ucraina. Și bineînțeles europenii, și acesta este punctul cred eu cel mai important aflat în lista de obiective a Statelor Unite ale Americii, ca europenii să accepte principalele puncte ale acordului la care se va ajunge între Washington și Moscova. Altfel spus, europenii să nu pună piedici, ci din contră, să se înscrie în această dinamică lansată de Rusia și de Statele Unite”, explică Ștefan Popescu.
Există deja unele semne că SUA ar fi convingătoare în acest demers. Deocamdată, mai mult în șoaptă, în Europa se vorbește tot mai mult despre o reluare treptată a relațiilor de afaceri cu Federația Rusă.
„Anumite semnale există deja, sunt vizibile. Șeful marii companii, a gigantului francez Total, spunea că la un moment dat chiar Federației Ruse se va trebui să facă loc pe piața energetică europeană. Și în Germania și Italia există tot mai multe voci care spun exact același lucru. Desigur, nu e vorba să se ajungă din nou la volumele pe care Rusia le-a exportat înainte de februarie 2022, dar totuși ar fi vorba de anumite volume semnificative”, explică Ștefan Popescu, potrivit Adevărul.
În continuare, administrația Trump va încerca să-i preseze pe europeni să se plieze pe poziția pe care o indică Washington-ul. Evident, europenii așteaptă ceva la schimb, iar cea mai importantă discuție este despre taxele și tarifele pe care Donald Trump ar fi tentat să le impună Uniunii Europene. Aceste tarife ar putea funcționa ca o modalitate de a-i convinge pe europeni să accepte deciziile de peste Atlantic și să nu-i împiedice pe americani să le pună în practică.
„În primul rând, trebuie să ne uităm la excedentul comercial de 260 de miliarde de dolari în raport cu Statele Unite al Americii și la faptul că economia statelor Uniunii Europene poate avea probleme serioase, mergând până la a fi pusă să facă față unui război comercial cu Statele Unite al Americii. Trump are un as în mânecă, pentru că poate promite o îndulcire a măsurilor față de statele Uniunii Europene. La schimb, europenii ar accepta să adopte poziția americanilor sau măcar să fie mai dispuși să colaboreze și să-i ajute pe americani să obțină pacea în Ucraina. Aceste negocieri vor fi extrem de importante și reprezintă principalul argument al americanilor”, punctează analistul.
Statele Unite ale Americii mai au și un alt argument important, care îi poate convinge pe europeni să își schimbe opinia și mai ales poziția. Trump îi poate convinge pe europeni să treacă de partea sa promițându-le că SUA nu se vor retrage total din Europa, ci va fi vorba doar despre o redimensionare treptată a angajamentului american în securitatea europeană.
„Și mai există un argument foarte important, dar aș zice că pe termen ceva mai lung. Toată lumea vorbește de ani de zile despre pivotarea Statelor Unite spre zona Indo-Pacific și despre o anumită dezangajare față de Europa. Iar Europa este cu sigurnață dependentă total de americani în ceea ce privește asigurarea securității sale. Acum, administrația Trump poate face ca această dezangajare să fie treptată și pe un termen mai lung, astfel încât europenii să reușească treptat, în timp, să ajungă să fie mai puțin dependenți de tot ceea ce înseamnă Statele Unite ale Americii. Altfel spus, europenii să fie capabili, treptat, să se descurce în condițiile unei redimensionări treptate a angajamentului american față de securitatea europeană. Atenție, spun redimensionare treptată a angajamentului american în securitatea europeană, nu retragere americană, pentru că SUA nu se vor retrage de tot”, încheie Ștefan Popescu.
