Liderii mondiali au o nouă problemă uriaşă: spectacolele de bully-ing din Biroul Oval ale lui Trump. Este noul „Hunger Games” al politicii mondiale, care are difuzare garantată, scrie CNN, care trece în revistă câteva dintre întâlnirile găzduite de preşedintele american, care de când a revenit la Casa Albă arată o faţă cu totul neobişnuită a diplomaţiei.
Preşedintele sud-african Cyril Ramaphosa a fost cel mai recent lider care a devenit marioneta MAGA miercuri, în timp ce Trump i-a ţinut o prelegere despre afirmaţiile – false – că fermierii sud-africani albi sunt victimele unui genocid.
Liderii străini intră de-acum în bârlogul sacru al preşedintelui SUA – care organizează conferinţe de presă ca şi cum ar fi meciuri de wrestling în cuşcă – pe propriul risc, comentează CNN.
Mustrările lui Trump sunt o metaforă pentru politica externă a SUA, care este haotică, politizată şi inundată de teorii conspiraţioniste. După cum au descoperit atât Ucraina, cât şi Iordania, cu cât o ţară este mai vulnerabilă, cu atât este mai ostilă primirea de care are parte.
Având în vedere riscurile politice din ce în ce mai mari pe care şi le asigură liderii odată cu apariţia în Biroul Oval, nu ar fi surprinzător dacă unii s-ar gândi de două ori înainte de a accepta ceea ce cândva era o invitaţie râvnită, dar care acum s-a transformat într-o capcană politică, potrivit CNN. Acest lucru ar putea avea consecinţe diplomatice, în condiţiile în care ţările din Sudul Global, precum Africa de Sud, privesc acum mai mult spre China decât spre SUA.
UMBRA LUI ZELENSKI LA CASA ALBĂ
Ramaphosa ştia ce urmează. El a fost însoţit de ministrul său alb al agriculturii din noul guvern de coaliţie multirasial. Prietenii lui Trump, campionii sud-africani la golf Ernie Els şi Retief Goosen, au fost, de asemenea, recrutaţi pentru a-l însoţi. La fel şi omul de afaceri Johan Rupert, şi el tot alb, care se află în spatele unor mărci precum Cartier.
Dar asta nu l-a împiedicat pe Trump să stingă luminile şi să lanseze un spectacol multimedia de propagandă de dreapta despre Africa de Sud. „Moarte, moarte, moarte”, a spus el, în timp ce afişa articole despre uciderea afrikanerilor albi.
Problema unei proprietăţi funciare mai echitabile este una dintre cele mai complexe moşteniri ale anilor de guvernare minoritară din Africa de Sud. Dar, după cum a explicat Ramaphosa, nu există nicio încercare sistematică de a nimici o comunitate pe baza rasei sau etniei – definiţia genocidului. Iar majoritatea victimelor infracţiunilor violente sunt negri.
Fiecare întâlnire din Biroul Oval are loc acum în umbra obsedantă a inchiziţiei brutale la care a fost supus preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski de către Trump şi vicepreşedintele JD Vance în februarie.
Ramaphosa pare să fi învăţat din acel şoc. Deşi zgândărit, el mai degrabă cu uimire decât cu furie la ambuscada preşedintelui. El a încercat cu răbdare să îi explice faptele lui Trump – nu că ar fi contat.
„Sunt executaţi şi se întâmplă să fie albi, iar cei mai mulţi dintre ei se întâmplă să fie fermieri”, i-a spus Trump. „Nu ştiu cum poţi explica asta”, l-a provocat el.
UN SCENARIU COMPLET SCHIMBAT ÎN BIROUL OVAL
Cu majoritatea preşedinţilor anteriori, şedinţele foto din Biroul Oval erau plictisitoare. Presa se grăbea să intre pentru a-i auzi pe cei doi lideri cum spun banalităţi despre relaţia puternică dintre cele două ţări. Uneori, reporterii reuşeau să adreseze câteva întrebări înainte de a fi trimişi afară pentru a aştepta o conferinţă de presă oficială mai târziu în cursul zilei.
Acest lucru s-a schimbat în cel de-al doilea mandat al lui Trump, care a renunţat chiar şi acele bariere de decor pe care preşedintele le lăsase la locul lor în primul mandat.
Biroul Oval este acum mai aglomerat şi mai gălăgios.
Vance stă adesea pe canapeaua de la Casa Albă, alături de membri ai Cabinetului, aşteptând să sară la bătaie. Acesta este un rol neobişnuit pentru vicepreşedinte. În timpul administraţiei Obama, vicepreşedintele de atunci, Joe Biden, se ferea adesea de lumina reflectoarelor.
Acum, vizitatorii lui Trump trebuie să treacă prin faţa haitei media MAGA, care caută, la fel ca preşedintele, momente virale. În timpul vizitei lui Zelenski, un astfel de reporter l-a întrebat pe preşedinte, care poartă o ţinută militară pentru a onora trupele din prima linie, de ce nu poartă un costum pentru a arăta respect.
CE URMĂREŞTE TRUMP CU STRATEGIA SA
În Africa de Sud persistă multe probleme profunde de la sfârşitul apartheidului şi de la anii de conducere coruptă şi haotică a Congresului Naţional African după demisia preşedintelui Nelson Mandela. Dar se poate spune cu certitudine că niciuna dintre aceste probleme nu a fost ajutată deloc de bufoneriile lui Trump. Este clar că nu acesta a fost scopul. Spectacolele preşedintelui din Biroul Oval sunt despre a trimite semnale bazei MAGA – aparent, în acest caz, elementele sale de naţionalism alb.
Marca lui Trump se bazează pe a fi un outsider şi un perturbator. El s-a întors în funcţie hotărât să dărâme sistemele politice şi comerciale globale care au sporit puterea SUA, dar despre care spune că îi jefuiesc pe americani. Ce modalitate mai bună de a-şi demonstra acreditările de om puternic, „America pe primul loc”, decât mustrarea oaspeţilor străini în direct la televizor?
Opiniile lui Musk au fost, de asemenea, difuzate în timpul unei vizite în Biroul Oval a prim-ministrului britanic Keir Starmer, când Vance s-a plâns de ceea ce a spus el că sunt represiuni ale libertăţii de exprimare în Regatul Unit asupra firmelor de tehnologie deţinute de americani. Starmer, cu antrenament prin apariţiile sale săptămânale la întrebările adresate prim-ministrului în Camera Comunelor, a rezolvat rapid plângerea. „Avem libertate de exprimare de foarte, foarte mult timp în Regatul Unit şi aceasta va dura foarte, foarte mult timp”, i-a spus el.
CARE LIDER S-A DESCURCAT CEL MAI BINE?
Umilirea ritualică a oaspeţilor săi de către Trump înseamnă că liderii mondiali au acum o nouă dimensiune complexă a muncii lor de pregătire.
Ei trebuie să se gândească la modul în care se vor prezenta în faţa electoratului de acasă. Dacă nu reuşesc să îl înfrunte pe Trump, vor părea slabi. În cazul în care se împotrivesc cu fermitate, ar putea obţine un impuls pe plan intern – precum Zelenski – dar şi-ar putea afecta interesele naţionale dacă îl lasă pe Trump frustrat.
Iar liderii trebuie să încerce să evite să fie prinşi în faţa camerei în timp ce Trump spune sau face ceva care subliniază slăbiciunea lor relativă în comparaţie cu Statele Unite.
În februarie, de exemplu, regele Abdullah al Iordaniei părea foarte stânjenit când Trump l-a presat să accepte refugiaţi din Gaza. Un astfel de aflux ar putea răsturna echilibrul politic fragil al Iordaniei şi monarhia însăşi. Cu toate acestea, Abdullah ştia, de asemenea, că ţara sa depinde de ajutorul SUA pentru securitate, aşa că nu a putut să îşi contrazică gazda.
Zelenski a fost un alt oaspete încercat. După ce a fost dat afară de la Casa Albă pentru că a reacţionat furios la cererile de recunoştinţă ale lui Vance, a petrecut săptămâni întregi pentru a repara relaţia.
Cei mai de succes vizitatori ai Biroului Oval sunt cei care îl laudă pe Trump fără să se înjosească prea mult. Cu o înflorire teatrală, Starmer a scos o scrisoare din partea regelui Charles al III-lea prin care îl invita pe Trump într-o vizită de stat şi a vorbit despre faptul că aceasta ar fi o mare onoare, deoarece Trump primise deja o invitaţie similară din partea reginei Elizabeth a II-a. Starmer nu este cunoscut ca un politician înnăscut, dar acasă a primit note maxime pentru prestaţia sa neobişnuit de abilă.
Preşedintele francez Emmanuel Macron a creat „manualul” pentru corectarea falsurilor grosolane ale lui Trump: şi-a pus mâna pe încheietura mâinii preşedintelui american atunci când acesta a afirmat în mod fals că Europa va primi înapoi tot ajutorul pe care l-a vărsat în Ucraina. „Nu, ca să fiu sincer, noi am plătit. Am plătit 60% din efortul total”, i-a spus Macron.
Macron părea să se bucure de actul politic de înaltă ţinută al confruntării din Biroul Oval. Dar a avut grijă să îşi amestece propriile declaraţii cu o porţie mare de „Dear Donald” (Dragă Donald).
Un alt lider care aspiră să fie puntea de legătură între Europa şi Trump este premierul italian Giorgia Meloni. Ca populistă de dreapta care vizitează adesea Mar-a-Lago, Meloni a avut avantajul de a se afla printre prieteni. Dar, în calitate de susţinătoare puternică a Ucrainei, ea s-a aflat pe un teren sensibil pe care l-a netezit cu iscusinţă politică. La un moment dat, Meloni şi-a întrerupt propriul interpret şi şi-a asumat ea însăşi sarcinile de traducere pentru a se asigura că Trump a înţeles pe deplin un punct de vedere referitor la creşterea cheltuielilor de apărare ale Italiei. Şi a obţinut favoruri adoptând limbajul trumpist şi spunându-i, măgulitor, preşedintelui că ar putea „face Occidentul măreţ din nou”.
Dincolo de Zelenski, niciun lider străin nu s-a confruntat cu atât de multă presiune internă în Biroul Oval precum prim-ministrul canadian Mark Carney. La urma urmei, acesta tocmai câştigase nişte alegeri dominate de ostilitatea faţă de cererile lui Trump de a anexa Canada mizând pe fluturarea frunzei de arţar.
Carney a încercat să vorbească cu Trump în termeni pe care magnatul imobiliar devenit preşedinte i-ar fi înţeles. „Sunt unele locuri care nu sunt niciodată de vânzare. După ce m-am întâlnit cu proprietarii Canadei pe parcursul campaniei, nu este de vânzare, nu va fi de vânzare niciodată”, i-a spus el lui Trump. Când Trump a spus: „Niciodată să nu spui niciodată”, Carney s-a întors spre camerele de luat vederi şi spre nordul adevărat şi a rostit: „Niciodată, niciodată”.
Cu toate acestea, Trump a avut prerogativa gazdei de a avea ultimul cuvânt – un alt pericol pentru liderii mondiali care vizitează Biroul Oval. El a început o tiradă despre cât de nedrept este faptul că SUA suportă o mare parte din costurile apărării militare a Canadei, apoi a spus presei să plece. Carney nu a putut scoate niciun cuvânt.
VIZITA PE CARE TOATĂ LUMEA VREA SĂ O VADĂ
Liderii nu ştiu niciodată exact la ce să se aştepte de la Trump şi un exemplu este Papa Leon al XIV-lea.
Vance a fost la Vatican la sfârşitul săptămânii trecute pentru slujba inaugurală a pontifului şi i-a înmânat un plic alb impresionant, purtând sigiliul prezidenţial, care conţinea o invitaţie pentru o vizită la Casa Albă. Leon a fost auzit spunând „la un moment dat” – probabil referindu-se la intenţia sa de a accepta oferta.
Dar fostul cardinal Robert Prevost din Chicago nu părea să se grăbească. Poate pentru că este aproape de neconceput să ne imaginăm că omul considerat de romano-catolici drept reprezentantul lui Dumnezeu pe Pământ se va supune de bunăvoie cuştii cu urşi din Biroul Oval şi retoricii oarecum laice a lui Trump.
Orice vizită ar fi probabil precedată de negocieri intense cu Vaticanul cu privire la protocol.
Însă spectacolul oferit de aceşti cei mai faimoşi doi americani de pe planetă în acest birou de poveste ar fi ceva de urrmărit cu sufletul la gură, conchide CNN.
