Medicii de la spitalul în care e internat Ion Iliescu dau alerta: Aceste informații sunt false
“Ion Iliescu e în stare critică, la fel ca România. Dar istoria nu ține cont de durata vieții, ci de fapte. Ce legătură e totuși între Iliescu, reforma pensiilor speciale și corupție?
Dacă trecea punctul 8 de la Timișoara Ion Iliescu (și ații ca el) nu ar mai fi putut să candideze și să facă României răul pe care l-a făcut. Păi, ce rău a făcut? Toată corupția endemică din România, toate privatizǎrile, tunurile şi închegarea mafiilor transpartinice s-au näscut sub umbrela ocrotitoare a mandatelor lui de președinte de țarǎ și/sau de partid (întreținute ulterior de alți președinți).
El a fost tǎtucul preluării acestei țǎri de cǎtre o oligarhie securisto-politicǎ şi care în timp a adunat mii de soldați conştincioşi în rândurile sale. Sǎrac şi cinstit Iliescu n-a vrut decât puterea. Nostalgia lui după comunismul cu față umană a plantat semințele furtunii social politice de azi.
În 1990, cu discernământul paralizat de cincizeci de ani de comunism, deconectat de lume şi victimǎ sigurǎ a manipulǎrilor şi diversiunilor conduse de “apropiații” lui Iliescu, poporul n-a putut sǎ înțeleagǎ mai nimic din intențiile “milionarului” Ion Rațiu care îşi construise averea în Occident şi care le spunea românilor cǎ e gata sǎ lupte pânǎ la ultima picǎturǎ de sânge pentru DREPTUL lor de a nu fi de acord cu el. Esența democrației. Au cumpărat imaginea capitalistului care le-ar vrea răul, așa cum auziseră de ea în propaganda comunistă. Era mai familiară cu epoca neagră de-abia încheiată. 85 la sută au votat Iliescu.
Sloganul “Nu ne vindem țara” lansat de FSN-ul lui Iliescu mergea mai bine. Şi uite aşa, punctul 8 de la Timişoara propus de toți cei care ar fi vrut ca România s-o rupǎ de-a binelea cu comunismul şi toatǎ oligarhia de partid, nu doar cu Ceauşescu, nu a trecut. Cu siguranță România ar fi avut un drum diferit, poate mai bun.
Apoi, Iliescu şi-a consolidat poziția prin minciunǎ (FSN a devenit partid deşi nu trebuia decât sǎ organizeze alegerile), violențǎ împotriva propriului popor (mineriadele), diversiune (propulsarea lui în topul beneficiarilor revoluției si iluzia că el era liderul salvator și democrat). O largă majoritate de cetățeni români a aplaudat violențele bestiale ale minerilor infiltrați de securiști care au salvat “democrația” cu pumnii și bastoanele și au curățat Piața Universității. România a cǎzut pradǎ securiștilor și politrucilor care s-au rebrenduit în oameni de afaceri și politicieni. Au apărut miliardarii de tranziție și carton. Pactul lui Ion Iliescu a fost destul de clar: vă las să furați, mă lăsați să conduc. Restul îl știm.
Dar ce mai ştim? Cǎ vreo 15 ani justiția din România nu a deranjat pe nimeni dintre cei care au confiscat țara asta. Marile Condamnǎri pentru corupție au apǎrut abia după 2005 când simulacrul de PNA s-a transformat în DNA și Europa începea să facă presiuni că urma să ne integrăm.
Dar şi alea nu au fost suficiente nici pe departe (nici ca număr, nici ca intensitate a pedepselor) cât să stopeze jaful banilor statului. Hoții rǎmâneau cu banii, confiscǎrile extinse nu funcționeazǎ nici acum. Prejudiciul de la Voiculescu nu s-a recuperat în totalitate, Udrea la fel. Darius Vîlcov, Mircea Cosma, Vanghelie etc. La Voiculescu Tribunalul București a dispus suspendarea recuperării prejudiciului in 2024.
Avem dosare de corupție de sute de milioane de euro care s-au prescris sau au fost închise fie cu contribuția CCR, fie cu modificările la legile justiției făcute de PSD în 2017 și 2018, fie pentru cǎ dosarele au fost prost întocmite. E un sistem de justiție care nu funcționează.
Pentru că Ion Iliescu, securiștii și clasa politică patronate de ei au avut grijă să nu funcționeze. Amintiți-vă de perioada Adrian Năstase și Hrebenciuc și Mitrea și baroni locali când era liniște si pace. Un președinte pentru liniștea noastră.
Tot sistemul ăsta de justiție ne e dator cu niste dosare care sunt răni deschise: dosarul Revoluției, dosarul Mineriadei 13-15 iunie (blocat procedural zeci de ani), dosarul 10 august 2018 care a trebuit sa fie redeschis si care probabil cǎ va dura şi el ani de zile.
Sistemul de justiție nu e revoltat de propria neputință, ridică din umeri și fiecare parte a lui o invinuieste pe alta.
Dar se revoltǎ acest sistem când li se cere acestor magistrați sǎ iasǎ la pensie o dată cu toată lumea la 65 (nu la 48) de ani și să nu primească mai mult de 70 la sută din salariul net. La aceste privilegii dobândite din vremurile în care în România corupții zburdau foarte liberi (cum dealtfel o fac și acum) multor magistrați li se pare revoltător să renunțe. Când România, una dintre cele mai sărace tari din Europa, plătește unele dintre cele mai mari pensii din aceeași Europă raportat la salariul mediu sau la pensia medie vine CSM-ul să ne spună că e un atac la independența magistraților? Care independență? Aia consfințită de abuzurile în justiție ale PSD împotriva cărora noi am ieșit în stradă?
M-a şocat o afirmație. Vine șefa CSM și ne spune că independența magistraților depinde de cuantumul salariului, respectiv al pensiei. Adică omul nu trebuie să fie tentat ca sǎ fie moral şi etic. Păi ce mai e moral aici? Tu vrei să te faci judecător din pasiune pentru profesie sau (doar) pentru bani? Este onoarea direct proporțională cu salariul? Care e suma pentru care există siguranță si după ce criterii? Ne raportǎm la coşul de cumpărături al Franței? Dar stai, că acolo magistrații au pensii mai mici. Extrapolând, ne putem gândi că cinstea se dobândește doar prin venituri consistente? Ce facem cu restul oamenilor cu venituri mici? Mi se pare absurd.
Dar chiar și așa, doamna Costache își dă cu afirmația în cap pentru că o trag de mânecă dosarele alea mari, prescrierile în urma cărora statul a fost prejudiciat.
Este o chestiune simplă. 65 de ani vârstă de pensionare și maximum 70 la sută din salariul net valoarea pensiei e REZONABIL.
Mă tem că Bolojan nu e susținut de toate partidele în lupta asta de a rupe pisica pentru rezolvarea unei inechități flagrante. Pentru că partidele sunt capturate de mafii. Iar mafia nu vrea justiție. Și nici legi care s-o facă cu adevărat independentă. Sper însǎ ca societatea civilǎ sǎ fie alǎturi de poziția asta. Iar partidele care susțin cu adevǎrat reforma s-o facǎ fǎrǎ abureli. Căutând pe net am văzut că partidele extremiste și liderii lor n-au emis nicio declarație de susținere sau opoziție față de reforma pensiilor propusă de Bolojan.
PS1. Las în comentarii un articol care explicǎ foarte clar situația pensiilor magistraților.
PS2. În țara asta a existat un om care s-a numit Corneliu Coposu. Merită să ne amintim de el.
PS3. Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara (adoptată la 11 martie 1990 de către Societatea Timișoara) prevedea interzicerea dreptului de a candida în primele trei legislaturi consecutive (aproximativ 9–12 ani) pentru foștii activiști ai Partidului Comunist Român și foști ofițeri ai Securității, în orice formă de alegeri, inclusiv pe liste de partid”, scrie Tudor Chirilă pe Facebook.
