Tudor Chirilă, artist recunoscut de toate generaţiile şi membru al generaţiei X (cei născuţi în anii 1970), a lansat piesa „Generaţii”, în colaborare cu Cojo, un artist emblematic al generaţiei Z (tinerii născuţi după 1997).
Versurile melodiei „18 ani” au reprezentat, încă de la lansare, o declaraţie de libertate şi încredere în sine. În „Generaţii”, Tudor Chirilă şi Cojo reunesc două perspective distincte într-un dialog tată–fiu, care scoate la iveală tensiuni şi adevăruri pe care, de multe ori, părinţii şi copiii nu şi le spun. Noua piesă nu reinterpretează originalul, ci îi foloseşte emoţia pentru a deschide un dialog între generaţiile de părinţi şi tineri care au experienţe de viaţă şi perspective diferite asupra emoţiilor, fricilor şi încrederii.
Melodia reprezintă o continuare firească a conversaţiei naţionale despre încrederea în tinerii din ziua de azi, fiind totodată un apel la apropiere şi la nevoia de a găsi înţelegere dincolo de diferenţele de vârstă sau mentalitate.
„Ce vedem în huburile ZBOR, zi de zi, este că tinerii au nevoie de încredere şi de mentori care să fie acolo pentru ei. Iar muzica are o forţă extraordinară de a deschide exact acest tip de dialog între generaţii. Adolescenţa, frica, curajul şi nevoia de validare nu ţin cont de generaţii. Când ne-am gândit la această colaborare, ne-am gândit la dialog. La un moment în care două generaţii diferite, în aparenţă, pot vorbi poate pentru prima dată despre ce a fost greu, despre ce doare, despre ce nu s-a spus niciodată. Pentru noi, acesta este sensul mai larg al conversaţiei despre tinerii din ziua de azi. Nu să-i explicăm, nu să-i corectăm, ci să-i ascultăm, să le înţelegem realitatea şi să le dăm puterea încrederii în sine”, spune Nicoleta Deliu Paşol, director comunicare & CSR, BCR.
„Eu sper ca piesa asta să mai contribuie puţin la procesul ăsta de a ajunge în cele din urmă să deschidem acest dialog în masă. Copii – părinţi, e important să învăţăm să ne ascultăm înainte de orice. Cea mai sinceră formă de exprimare a sentimentelor cu cea mai “pe faţă” intenţie şi, fără să ne punem unii deasupra celorlalţi în dialog, cred că poate rezolva enorm de multe probleme pe care le întâlnim azi în societate, iar schimbarea asta porneşte de la copii către adulţi întodeauna. Când ne întrebăm de ce sunt tinerele generaţii atât de «deconectate» de noi, ar trebui să ne întrebăm mai mult «noi cât am făcut să ne conectăm cu ei? ». Încrederea în sine nu e o revelaţie mistică sau un dar ezoteric, ea îşi are bazele în cât de mult i-au fost ascultate nevoile omului în cauză şi cât de mult s-a muncit la a-l asculta cineva, înainte de a-l pune să asculte şi el la rândul lui. Dacă adulţii sunt atât de maturi pe cât spun, ar trebui, deci, să fie mai stăpâni pe cine lasă primul de la el, drept exemplu ca şi celălalt să facă asta. Fiindcă oricum până la urmă, dacă te deranjează ceva la copilul tău, cel mai probabil acel lucru te deranjează întâi de toate la tine”, declară artistul Cojo.
Piesa „Generaţii” imaginează un dialog tată–fiu surprinzător între Tudor Chirilă şi Cojo, un manifest generaţional despre cum facem trecerea de la critică la încredere şi cum ajungem să ne ascultăm cu adevărat unii pe alţii.
În piesă, Tudor joacă rolul unui tată care vine cu o experienţă de viaţă pragmatică, cu reţineri emoţionale formate în timp şi cu regrete nemărturisite, în timp ce Cojo joacă rolul fiului care trăieşte intens emoţiile prezentului, vorbind direct şi curajos despre propriile vulnerabilităţi. Cele două voci se contrazic, îşi reproşează pe alocuri mentalităţile, dar ceea ce îi aduce împreună este nevoia de a fi auziţi şi înţeleşi.
De altfel, „Generaţii” s-a născut din nevoia de a asculta cu adevărat tinerii din ziua de azi şi de a aduce generaţiile la aceeaşi masă, prin dialog şi încredere. Piesa vine în completarea celui mai mare studiu despre modul în care generaţia Z îşi construieşte încrederea în sine.
Cercetarea, realizată de Cult Market Research la iniţiativa BCR, evidenţiază rolul familiei, al comunităţilor şi al experienţelor de viaţă în formarea stimei de sine, dar şi contradicţiile cu care se confruntă tinerii.
Familia rămâne un reper central pentru aproape jumătate dintre respondenţi, cu 41% dintre tinerii intervievaţi care admit că în cadrul familiei îşi pot dezvolta cel mai mult încrederea în sine, părinţii fiind indicaţi ca principali susţinători de 28% dintre respondenţi, la acelaşi nivel cu partenerul de viaţă, ceea ce arată că atât relaţiile de sprijin, cât şi cele de cuplu au un rol decisiv în modelarea stimei de sine.
GENERAŢII – versuri
COJO:
Ştiu că nu m-asculţi
Am încercat în orice mod s-ajung la tine, cred că
mă dau bătut
Faci numai rău când vrei s-ajuţi şi te-nţeleg,
dar am o limită şi simt că nu mai duc
Cum era vorba aia cu “eu te-am făcut”?
Hai, zi: eu te-am făcut,
eu te o…?”
O vorbă bună
o-mbărbătare
să nu mă cerţi în faţă clasei când vedeai că plâng
o-mbrăţişare
Să nu mă freci la cap cum de toţi ceilalţi pot şi cum de eu nu sunt în stare
De ce-s copiii trişti şi depresivi, a dracu’ întrebare
de zici c-avem ceva cu voi şi ne-am propus să fim aşa
Tot ce-aruncaţi în noi e tot ce-aveaţi tot voi, demult, nevoie
Ştii tu mai bine ce-mi trebuie mie, fiindcă nu m-asculţi de fapt
Am doar 18
Am doar 18 ani
TUDOR
Eu nu stăteam ore în şir de vorbă eu cu mine
ca să n-ajung la niciun rezultat
Şi-apoi să-mi dau singur sentinţa “copil traumatizat”
că trauma-n vremea mea era ruşine
M-au dus ai mei la psiholog dar eu credeam că-i psihiatru
şi mi-a fost frică şi ruşine să stau pe canapea
şi să spun chestii despre mine
Poate că ar fi fost mai bine.
E adevărat noi am crescut cu vorba asta “e ruşine”,
Un fel de “vezi că-i rău da nu-ţi spunem de ce, ne crezi tu pe cuvânt şi asta e”
şi nici ce-i bine n-am aflat că-n vremea aia totul se înghiţea nemestecat
Îmi spui si mie deci cât o să stai în pat cu argumentul ăsta
că eşti traumatizat
Îmi spui si mie când o sa te ridici să le dai dracului de frici
Că pentru tine am muncit si ţi-am dat
şi ţi-am tot dat până la vârsta asta tot ce eu nici n-am visat
Am doar 18
Am doar 18 ani
COJO
N-are tati timp acum
Ia-ţi telefonul, fă ce crezi şi fă-te mic când toţi sunt mari pe internet
Comunicat de presă. 28 februarie 2023
Ai încredere în tine
tu doar stagnezi
“Atâtea frici, bă nene, fii şi tu mai prezent în realitate”
Merci, e fix ce vreau să aud când bubui de anxietate
Te baţi cu pumnul în piept că tu te-ai descurcat
Habar n-aveai de psiholog, de-asta sub preş le-ai băgat
Doar fiindcă pare că nu te-au doborât
Visele cui se împlinesc de fapt prin tot ce ai făcut?
TUDOR
Tu îmi vorbeşti de anxietate, noi alergam după libertate
Nu eram bine material, voiam carieră, maşini, nopţi în cluburi, capital
Bani, tată!
Afecţiune? Cum să dăm când n-a fost timp
nici de cămaşă să mă schimb
Şi când societatea-i junglă şi nevoile-s primare
Aşa creşte şi copilul: casă, masă, întâmplare
Ce e bine, ce e rău doar din telefonul tău n-ai să afli niciodată
Am greşit-o pe-asta, tată!
Am doar 18
Am doar 18 ani
COJO:
Ştiu că ţi-a fost greu
şi îţi venea să urli în pernă că nu mai duceai
şi tu, şi mama
şi v-a fost frică
Nu-i ruşinos să spui că uneori nu mai puteai
TUDOR:
Da,
Eu sunt generaţia “ne-am descurcat”
Unora de alţii nu ne-a păsat,
fiecare pentru el, nimic la comun, totul separat
V-am creat insule, nu pământuri
Am dărâmat poduri şi le-am lăsat aşa, bătute de gânduri
COJO:
Îmi pare rău că dau rar pe-acasă
şi atunci când vin facem ce facem şi tot ne certăm
Mi-e dor de tine, muncesc continuu
Şi mă amăgesc mereu că dacă te fac mândru ne împăcăm
TUDOR
Tu nu înţelegi că faci exact ce mi reproşezi?
Îmi reproşezi că nu încerc să te înţeleg, că nu te sprijin, nu te ajut
noi cărţi de parenting chiar n-am avut dar te-am iubit cum am putut
COJO
Mi-aş fi dorit să poţi să-mi spui măcar un “iartă-mă!” curat
TUDOR:
E adevărat
cred că am urlat mai mult decât am ascultat
Comunicat de presă. 28 februarie 2023
Ai încredere în tine
COJO:
Se schimbă multe
TUDOR:
vreau să înţeleg cum să vorbesc cu tine
şi vreau să înţeleg cât îţi e de greu
COJO:
Vreau să te sun fără să am ceva nevoie
şi să am răbdare fără să te cert să intri-n filmul meu.
