Cu efervescența redusă de perioada sărbătorilor pascale, campania electorală pentru prezidențiale intră pe „ultima sută de metri”, aceasta încheindu-se oficial sâmbătă dimineața, pe 3 mai, la ora 7. În așteptarea confruntărilor față în față, fiecare dintre candidați își continuă abordările proprii de mesaj sau conduită, cu ochii pe sondajele publice sau pe cele nepublice.
Cine poate juca finala?
Conform celei mai recente analize agregate , care a luat în calcul toate măsurătorile realizate până în prezent, ierarhia ar fi următoarea:
1. George Simion. Acesta își conduce campania departe de reflectoarele majorității televiziunilor, bazându-se pe transferul de simpatie de care beneficiază în bazinul alegătorilor intitulați „suveraniști”, dar și pe un puternic flux online, acolo unde strategia lui Călin Georgescu s-a dovedit câștigătoare în 2024. În plus, scrisorile personalizate transmise seniorilor pensionari ar putea contribui suplimentar la un scor bun în primul tur, liderul AUR fiind favorit pentru a obține prima poziție. Ceea ce putea părea, de la debutul oficial al campaniei, o retragere în umbră a lui Simion, mai ales pe fondul turbulențelor din propria formațiune (conflictul cu George Becali și Claudiu Târziu), s-ar putea dovedi o tactică utilă, menită să capaciteze tensiunea socială și să mobilizeze nemulțumirea „tăcută” pentru susținerea sa.
Din bazinul potențial de 3,4 milioane de voturi, exprimate pentru sine și pentru Călin Georgescu în 24 noiembrie, George Simion prezintă toate datele obținerii unui scor care să îl plaseze pe locul 1 în scrutinul din 4 mai.
2. Crin Antonescu beneficiază de o evoluție constant ascendentă, urmare a deselor apariții în emisiuni televizate sau de tip podcast, dar și prin acumularea efortului celor 3 formațiuni care îi susțin candidatura independentă (PSD, PNL și UDRM). Deși creșterea a fost lentă, efectul mesajelor promovate, inclusiv în online, pe rețelele sociale, pare să-i fi consolidat șansa finalei cu George Simion. Discursul său combină teme de responsabilitate prezidențială, precum reducerea urii și clivajului social, alimentat în ultimii 20 de ani de Traian Băsescu și Klaus Iohannis, sau promovarea unei politici externe demne și articulate, cu teme de dreapta (precum valori creștine și stimularea antreprenorilor români) și de stânga (precum solidaritatea și echitatea). Totuși, probabil că principalul avantaj în percepția publică este dat de opoziția față de ultimii doi președinți, ambii aflați la cote minuscule ale încrederii populare: Antonescu a fost un redutabil adversar al lui Traian Băsescu, fapt rămas în conștiința colectivă, dar este și un vorbitor volubil și relaxat, spontan și deschis, în antiteză evidentă cu Iohannis. Cu o rată de conversie de cel puțin jumătate din scorurile politice ale PSD și PNL, dar și cu peste 80% din opțiunile alegătorilor maghiari, Antonescu pare favorit pentru accederea în finală.
3. Nicușor Dan mizează pe susținerea alegătorilor anti-sistem, cu un slogan ce folosește conceptul de onestitate. În ciuda lipsei de explicații credibile vizând starea Bucureștiului, a blocajului administrativ generalizat în mandatul său ori a finanțărilor și legăturilor suspecte, cu un afacerist apropiat de Kremlin, sau a istoricului cu rețeaua de ONG-uri întemeiată de George Soros, edilul Capitalei se află în spatele primilor doi clasați la capitolul capacitate de comunicare, prin reacțiile deseori bizare din ieșirile sale publice. Altfel, suportul pe rețelele sociale este similar celui de care s-a bucurat Călin Georgescu, de la care Nicușor Dan preia narativul populismului fascist împotriva partidelor politice, diferențiindu-se, însă de acesta, pe tema sprijinului acordat de România Ucrainei. Elanul său inițial a fost temperat de trădarea Elenei Lasconi, gest politic al „puciștilor” din USR care pare să nu fi avut rezultatul scontat. Aflat în conflict deschis cu toți primarii de la sectoare, Nicușor Dan poate miza pe un scor mai redus în București decât la alegerile locale, unde a obținut 350 de mii de voturi, diferența până la necesarul pentru sperata finală trebuind să vină mai ales din alte centre urbane.
4. Victor Ponta se recomandă prin performanțele guvernării pe care a condus-o, în perioada USL, dar și pe mesaje patriotice, cu priză în zona „suveranistă”. Anunțând o campanie preponderent pe rețelele virtuale de socializare, acesta își asumă deschis un viitor rol de „președinte-jucător”, mizând pe buna experiență executivă și criticând dur situația dezechilibrelor bugetare. Parafrazând sloganul trumpist, Ponta poate spera la o mobilizare din partea electoratului naționalist, care nu se regăsește în modelul Simion, dar și a unei părți a alegătorilor PSD care nu ar urma candidatul comun al coaliției. Astfel, cu o capacitare a bazinului comun Simion-Georgescu, dar și cu opțiuni din partea nehotărâților, Victor Ponta poate spera la o surpriză interesantă pe 4 mai.
5. Elena Lasconi, lipsită de resursele propriei formațiuni, în urma „loviturii de palat” orchestrate de suporterii lui Nicușor Dan din interiorul partidului, performează prin autenticitatea unui discurs emoțional, al victimei curajoase, dispuse să lupte cu forțele oculte. Pe modelul (femeia) „singură împotriva tuturor” (bărbaților), candidatul oficial al USR atrage simpatia multor doamne (circa 800.000, conform analizelor), a unor votanți anti-sistem, dar și a celor care vor să sancționeze nedreptatea ce i s-a făcut acesteia. Prin urmare, aceasta are șanse să depășească din nou nivelul de încredere al propriei formațiuni, care a reușit doar 1,1 milioane de voturi la parlamentarele din 1 decembrie.
