Copacii absorb dioxidul de carbon din atmosferă, transformându-l, prin fotosinteză, în energie vitală și țesut lemnos. Însă, odată ce un copac își încheie ciclul de viață, acest proces benefic se inversează.
Lemnul mort devine o sursă de emisii de carbon, eliberând treptat în atmosferă gazele acumulate de-a lungul existenței sale. Cercetătorii estimează că, în prezent, o proporție semnificativă din carbonul stocat în păduri se regăsește nu în copacii vii, ci în cei morți.
Această constatare alarmantă a condus la o serie de studii menite să cuantifice amploarea reală a problemei. Rezultatele sunt surprinzătoare: anual, lemnul în descompunere eliberează în atmosferă o cantitate de carbon comparabilă cu cea produsă de arderea combustibililor fosili la nivel global.
O soluție simplă, dar ingenioasă, constă în „depozitarea” lemnului mort în condiții care să prevină descompunerea sa. Bușteanul milenar descoperit în Canada oferă o dovadă vie a eficienței acestei metode.
Conservat într-o stare remarcabilă de-a lungul secolelor, bușteanul a reușit să rețină aproape în totalitate carbonul stocat inițial. Secretul acestei conservări excepționale? Solul argilos în care a fost descoperit, scrie incredibilia.ro.
Permeabilitatea scăzută a argilei a creat un scut protector, izolând lemnul de acțiunea distructivă a insectelor, a fungilor și, mai ales, a oxigenului. Această descoperire accidentală deschide perspective promițătoare pentru combaterea schimbărilor climatice.
Depozitarea lemnului mort în sol argilos ar putea deveni o metodă eficientă și accesibilă de a reduce semnificativ emisiile globale de carbon. Estimările preliminare sugerează că această tehnică ar putea contribui la stocarea unei cantități impresionante de dioxid de carbon anual – o rază de speranță în lupta pentru un viitor sustenabil.
