Schimbarea subtilă, dar detectabilă, a axei de rotație terestre oferă o perspectivă asupra modificărilor hidrologice globale. Temperaturile tot mai ridicate intensifică procesul de evaporare a apei din lacuri și râuri și accelerează uscarea solului.
În unele zone, acest efect este contrabalansat de creșterea volumului de precipitații, însă acest fenomen este rar întâlnit.
Chiar și în regiunile cu precipitații mai abundente, ploaia se manifestă adesea sub formă de averse intense, separate de perioade suficient de lungi pentru a permite solului să se usuce din nou.
Un studiu recent privind pierderile de apă din sol a evidențiat faptul că, într-un interval de doar doi ani (2000–2002), umiditatea solului la nivel global a scăzut cu 1.614 gigatone (o gigatonă echivalând cu 1 miliard de tone).
Pentru comparație, Groenlanda a pierdut 900 de gigatone de gheață într-o perioadă dublă de timp. Această reducere semnificativă a umidității solului a determinat o deplasare a axei de rotație a Pământului cu 45 de centimetri până în anul 2012.
Deși scoarța terestră este o structură relativ subțire raportată la dimensiunile planetei, modificările în distribuția masei pot influența întregul glob. Deplasarea gheții sau a apei, chiar și în forma sa lichidă din sol, poate modifica echilibrul masei Pământului și, implicit, poziția axei sale.
În 2021, un alt studiu a indicat faptul că înclinarea axei nu putea fi explicată exclusiv prin topirea ghețarilor, o parte considerabilă a acestei modificări fiind atribuită pierderii apei subterane și a umidității din sol.
Un studiu extins ulterior a confirmat aceste concluzii anterioare, arătând că seceta severă de la începutul anilor 2000 a fost un fenomen real, nu doar o anomalie în modelele climatice.
Conform declarațiilor profesorului Clark Wilson de la Universitatea Texas din Austin, au existat câțiva ani la începutul anilor 2000 în care s-a observat o pierdere semnificativă de apă de pe continente, iar cercetările actuale confirmă acest fenomen.
Profesorul Ki-Weon Seo de la Universitatea Națională din Seul a adăugat că doar un singur model climatic a reușit să reproducă corect acest eveniment, ceea ce sugerează necesitatea îmbunătățirii modelelor climatice existente pentru a realiza prognoze mai precise, scrie incredibilia.ro.
Autorii studiului susțin că principalul factor care determină pierderea umidității din sol este modificarea precipitațiilor, nu accelerarea evaporării.
Aceasta deoarece alți factori, precum vânturile mai slabe și aerosolii atmosferici care blochează lumina solară, au compensat efectele temperaturilor mai ridicate. Deși metoda utilizată pentru a calcula aceste pierderi este indirectă, rezultatele obținute se aliniază cu alte constatări.
Studiul arată că frecvența secetelor agricole și ecologice, care anterior apăreau o dată la zece ani, a crescut de aproximativ 1,7 ori față de media înregistrată în perioada 1850–1990.
În plus, se estimează că frecvența secetelor va continua să crească, în funcție de scenariile de încălzire climatică.
