Trei dimensiuni ale timpului? Un nou model teoretic propune o viziune revoluționară asupra Universului.
Un nou model fizic propus de geofizicianul Gunther Kletetschka, profesor la Universitatea din Alaska Fairbanks, sugerează că percepția noastră asupra timpului ar putea fi fundamental greșită. Potrivit cercetătorului, tot ceea ce experimentăm în realitate ar putea fi explicat prin existența unui timp cu trei dimensiuni, nu doar una, așa cum consideră știința actuală.
Această ipoteză nu este complet nouă, însă Kletetschka afirmă că a dezvoltat un cadru matematic funcțional care poate reproduce proprietăți deja cunoscute ale Universului, conferind ideii un caracter testabil științific. El atrage atenția asupra faptului că alte teorii despre un „timp tridimensional” s-au limitat până acum la speculații matematice fără o bază experimentală.
Modelul lui Kletetschka introduce conceptul de „3D Momentum”, o noțiune care extinde modul în care înțelegem mișcarea și interacțiunea în timp. În această viziune, timpul nu curge doar într-o singură direcție – de la trecut spre viitor – ci se poate desfășura în trei direcții, la fel cum spațiul are lungime, lățime și înălțime.
Această abordare ar putea schimba radical percepția umană asupra timpului: trecutul, prezentul și viitorul nu ar mai fi momente distincte, ci ar coexista într-un „spațiu” temporal tridimensional, în care evenimentele ar putea fi „navigabile” în moduri încă neînțelese.
Kletetschka își plasează modelul la intersecția dintre două mari teorii ale fizicii moderne: relativitatea generală, care descrie gravitația și cosmosul la scară largă, și mecanica cuantică, care explică comportamentul particulelor subatomice. Însă cele două sunt greu de reconciliat, deoarece se bazează pe principii profund diferite – una este fluidă și deterministă, cealaltă este discontinuuă și probabilistică.
Noua teorie a timpului tridimensional ar putea oferi un cadru unificator, sugerând că discrepanțele dintre cele două modele ar putea proveni din modul limitat în care înțelegem curgerea timpului.
Dacă această teorie va fi confirmată prin experimente sau observații, ar putea avea implicații majore nu doar în fizică, ci și în filozofie, tehnologie și modul în care oamenii își definesc existența. „Este o perspectivă diferită asupra realității”, spune Kletetschka, „dar una care ne-ar putea aduce mai aproape de înțelegerea profundă a Universului”.
