Un judecător de la Curtea de apel Ploieşti, care are de soluţionat una dintre cauzele privind anularea deciziei Curţii Constituţionale a României prin care au fost anulate alegerile prezidenţiale de anul trecut, a decis să amâne, pentru a treia oară, judecarea dosarului. „Observând că din jurisprudenţa depusă la dosarul cauzei de către reclamantă se face dovada că s-a procedat la anularea unei Hotărâri CCR de către Curtea de Apel Bucureşti prin s.c 2924/20.08.2018, rămasă definitivă, (…) Curtea de Apel Ploieşti- SCAF, se declară competentă material, teritorial şi funcţional să soluţioneze cauza”, se arată în soluţia dată de magistratul care a stabilit că se va pronunţa în respectivul dosar în data de 27 mai, după ce românii îşi vor fi ales preşedintele.
Un judecător de la Curtea de apel Ploieşti a decis că se va pronunţa cu privire la o solicitare primită din partea unui cetăţean care a solicitat anularea deciziei pronunţate anul trecut de Curtea Constituţională a României, prin care alegerile prezidenţiale au fost anulate.
Decizia magistratului din cadrul Curţii de apel Ploieşti a fost luată în pofida faptului că, anterior, tot în urma unei decizii a CA Ploieşti, Înalta Curte de casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a stabilit că instanţele de judecată nu pot anula hotărâri ale CCR. Cu toate acestea, magistratul de la Ploieşti a constatat că există un precedent în acest sens.
„În temeiul art 519 alin 1 Cpc, faţă de neîndeplinirea condiţiei prin care se stabileşte ca instanţa de sesizare să judece cauza în ultimă instanţă, respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a ÎCCJ cu solicitarea de a da rezolvare chestiunii de drept ce vizează excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, invocată de Ministerul Public, întrucât disp. art 132 alin 4 Cpr civ. teza a a II a Cod Pr. Civ , stabilesc că ar fi supusă recursului hotărârea prin care instanţa s-ar declara necompetentă ca „nefiind de competenţa instanţelor române”. Interpretând, per a contrario disp. art 132 alin (4) Cpr civ. teza a a II a Cod Pr. Civ Curtea constată că nu suntem în situaţia de a sesiza o instanţă alta decât română cu soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă. Pe de altă parte, Curtea constată că cel puţin într-o ipoteză ar putea fi atrasă competenţa instanţelor româneşti, întrucât din examinarea alegaţiilor cuprinse în cadrul cererii, acestea s-ar putea încadra formal într-o cerere ce ar putea face obiectul unei cercetări efectuate în temeiul unei sesizări adresate Ministerului Public, Minister care, chiar şi procedând ipotetic la emiterea unei soluţii de clasare raportat la disp. art . 61 alin 2 din Legea nr 47/1992 cu referire la 297 Cpen, cu aplicarea art. 16 lit. h) şi art 315 alin (1) lit b) C. pr Pen., ar avea mai departe competenţa de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desfiinţare a Deciziei contestate în temeiul art 549 indice 1 alin 1 şi (5) lit. b) teza finală Cod Pr. Pen., astfel că inclusiv potrivit principiului că acolo unde se poate mai mult, se poate şi mai puţin, atâta timp cât parte din alegaţii pot fi cercetate într-o procedură de excepţie, cum este cea penală, cu atât mai mult poate fi cercetată într-o procedură contencioasă. Faţă de dispoziţiile anterior evocate din care rezultă că nicio instanţă străină nu pare a avea competenţa de a se pronunţa şi cel puţin o instanţă românească, fie aceasta şi penală, ar fi competentă să se pronunţe cu privire la parte din alegaţiile cuprinse în cererea reclamantei, observând că din jurisprudenţa depusă la dosarul cauzei de către reclamantă se face dovada că s-a procedat la anularea unei Hotărâri CCR de către Curtea de Apel Bucureşti prin s.c 2924/20.08.2018, rămasă definitivă, in tem art 131 Cpc, rap. la art 96 Cpd Pr. civ., rap la art 147 alin. (4) şi 146 lit. f) din Constituţie, art 52 din Legea nr 370/2004, art 11 alin (1) pct B, lit a), art 11 alin ( 3), art 37 şi 38 din Legea nr 47 /1992, art 4 din Legea nr. 24/2000, cu referire la disp. art 1, art 2 lit c), art. 8 alin 1 art 5 alin (1) interpretat, per a contrario, şi art 10 alin (1) şi (3) din Legea nr 554/2004, Curtea de Apel Ploieşti- SCAF, se declară competentă material, teritorial şi funcţional să soluţioneze cauza. Ia act că nu se mai invocă alte excepţii”, a stabilit magistratul din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.
Judecătorul a declarat drept admisibile şi a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
„Încuviinţează proba cu înscrisuri obţinute din mediul online ce constă în nota înregistrată la Administraţia prezidenţială cu nr. xxxx. Respinge ca nefondată încuviinţarea probei cu înscrisuri ce constă în documentul postat pe site -ul CCR ce datează din februarie 2025, care este redactat în limbă franceză, şi care conţine date despre pretinsa utilizare a aplicaţiei xxxx într -un atac cibernetic, motivat de faptul că analiza legalităţii deciziei CCR se rezumă la examinarea legalităţii acesteia din perspectiva datelor şi faptelor existente la momentul emiterii acesteia, or acest raport informativ prezentat în limba franceză este emis ulterior. În temeiul art 13 alin 1 din Legea nr 554/2004, încuviinţează proba cu toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, astfel că, la solicitarea reclamantei emite adresă către CCR pentru a le transmite acestei Curţi. Constată că pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării Deciziei CCR nr xxxx se impun a fi analizate înscrisurile încuviinţate ca probă la cererea reclamantei, judecata cererii de suspendare urmând a fi amânată mai cu seamă că suspendarea executării Deciziei CCR nr XXXX neurmată de anularea HG de organizarea alegerile electorale contemporane nu afectează simpla organizare a acestora. Prorogă discutarea sesizării CJUE pentru următorul termen de judecată, cerere de sesizare formulată de către reclamantă”, se mai arată în soluţia pe scurt a Curţii de Apel Ploieşti.
Judecătorul a stabilit drept următor termen în acest dosar data de 27 mai, ora 15:30, până atunci urmând ca CCR să fie citată în acest dosar. Decizia poate fi atacată, odată cu fondul.
Curtea de Apel Ploieşti a admis, la sfârşitul lunii aprilie, cererea unei persoane privind anularea Hotărârârii Curţii Constituţionale din 6 decembrie 2024, prin care era anulat întregul proces electoral din toamna anului trecut. Decizia a fost pronunţată de judecătorul Alexandru Vasile. Vasile a fost judecător la Tribunalul Prahova, înainte de a ajunge la Curtea de Apel, iar între 2013 şi 2017 a fost detaşat la Ministerul Justiţiei.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti. Secţia pentru judecători a CSM a decis sesizarea Inspecţiei Judiciare pentru a face verificări cu privire la săvârşirea unei eventuale abateri disciplinare de către judecătorul de la Curtea de Apel Ploieşti care a soluţionat dosarul.
Ulterior, ICCJ a respins cererile de suspendare, respectiv de anulare a Hotărârii Curţii Constituţionale 32 din 6 decembrie 2024 privind alegerile.
”Admite recursurile declarate de recurenta-pârâtă Curtea Constituţională a României şi recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei nr. 135 din 24 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Casează în tot sentinţa recurată şi rejudecând: Admite excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti. Respinge cererile de suspendare, respectiv de anulare a Hotărârii Curţii Constituţionale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024, formulate de reclamanta Popescu Gheorghiţa, ca inadmisibile”, a decis, în 25 aprilie, ICCJ.
