Studiul, realizat de specialiști de la Michigan Medicine și Mayo Clinic și publicat recent în revista Nature Cardiovascular Research, a evidențiat un nou proces molecular ce are loc în celulele cardiace atunci când inima este păstrată la temperaturi scăzute. Acest proces implică receptorul mineralocorticoid (MR), o proteină care, în mod surprinzător, se activează în absența hormonilor obișnuiți, declanșând o reacție inflamatorie ce deteriorează țesutul cardiac.
În timpul conservării la rece, MR se adună sub formă de picături lichide în nucleul celulelor, un fenomen numit „separare de fază”. Această autoactivare crește stresul oxidativ și inflamația, cauzând slăbirea inimii donate și limitând capacitatea acesteia de a pompa sângele după transplant. Aceste daune sunt responsabile pentru mai mult de o treime dintre decesele post-transplant cardiac.
Pentru a contracara acest proces, cercetătorii au testat un medicament cunoscut, canrenona, folosit frecvent în tratamentul hipertensiunii arteriale și insuficienței cardiace. Injectarea canrenonei în soluția de conservare a inhibat agregarea receptorilor MR, reducând moartea celulelor cardiace și îmbunătățind semnificativ funcția inimilor după patru ore de conservare.
Această terapie inovatoare poate nu doar să crească supraviețuirea inimilor donate, ci și să extindă timpul în care acestea pot fi păstrate în condiții optime, facilitând astfel transportul pe distanțe mai mari și crescând numărul de transplanturi reușite.
Mai mult, mecanismul descoperit poate avea aplicații și pentru alte organe transplantate, precum ficatul, rinichii sau plămânii, deschizând noi perspective în domeniul transplanturilor și al medicinei regeneratoare.
„Orice inovație în păstrarea calității organelor donate este esențială pentru salvarea de vieți”, a declarat dr. Eugene Chen, coautor al studiului. „Descoperirile noastre oferă o soluție promițătoare pentru optimizarea procesului vital de transplant.”
