Acest fenomen poate fi parțial explicat prin apariția tot mai timpurie a decorațiunilor festive, dar și prin modul în care percepem timpul din punct de vedere psihologic.
Această percepție a timpului care „se grăbește” poate genera stres, mai ales la început de an, amplificând sentimentul lipsei de control și concentrând atenția asupra obiectivelor nerealizate. Totuși, există posibilitatea de a modifica această percepție.
Percepția timpului este subiectivă și poate varia în funcție de activitățile desfășurate. Marc Wittmann diferențiază „timpul resimțit”, subiectiv, de „timpul ceasului”, obiectiv. Modul în care experimentăm timpul în prezent diferă de modul în care îl percepem retrospectiv.
Chiar dacă timpul pare să zboare când ne distrăm și să se târâiască când suntem plictisiți, în retrospectivă, perioadele monotone se contopesc, dând impresia unei durate mai scurte. Această distorsiune a duratei este cauzată de lipsa evenimentelor memorabile.
Experimentele cu persoane izolate în peșteri, lipsite de stimuli externi, confirmă această teorie. Beatriz Flamini, de exemplu, a estimat o perioadă de 160-170 de zile petrecute într-o peșteră, când, în realitate, au trecut 500. Funcționarea memoriei explică acest fenomen.
Creierul nostru nu monitorizează constant timpul, ci se bazează pe numărul de amintiri formate pentru a evalua durata unei perioade. Perioadele bogate în amintiri noi par mai lungi, în timp ce cele lipsite de evenimente memorabile par mai scurte.
Studiile neuroștiințifice susțin această ipoteză, demonstrând o corelație între activitatea hipocampusului, centrul memoriei imediate, și capacitatea de a estima durata.
Persoanele cu Alzheimer, afecțiune asociată cu probleme de memorie și afectarea hipocampusului, au dificultăți în estimarea duratei. Prin urmare, implicarea în activități plăcute și memorabile poate modifica percepția asupra timpului.
