Trăiesc un profund sentiment de confuzie și cred că nu sunt singurul. Democrat în spirit și convingeri, am crezut întotdeauna în utilitatea dialecticii de pe poziții opuse, cu orice “adversar” de idei. De aceea, am citit, adesea sincer apreciativ, uneori doar amuzat, editoriale ale unor jurnaliști prestigioși, dedicați “forțelor binelui”, în ciuda singurei lor mize asumate: lupta cu #ciumaroșie, ultimul bastion care, cu toate păcatele sale, nu se lăsa controlat de securitate. Ei bine, ultimele evoluții profesionale ale deontologilor m-au tulburat:
1. Un foarte bun editorialist, pe care îl citeam cu sfințenie și ale cărui materiale ajungeau pe whatsapp la toți prietenii mei, adesea la ore mici ale dimineții, s-a angajat la guvern, pentru a purta vorbele premierului. Platforma care o consacrase pe Doamna Dogioiu e mult mai plictisitoare astăzi, mai lipsită de farmec, nerv și inteligență jurnalistică.
2. Domnii Tăpălagă și Pantazi – consecvenți idealului civil – au încheiat o tranzacție bună și absolut legitimă, valorificându-și munca de ani de zile, ca în orice piață liberă. Ocazie cu care s-au dovedit încă o dată flerul și măiestria antreprenorială ale lui Radu Budeanu. Ambele părți au dovedit luciditate și stomac. De aceea n-am știut dacă aprecierile Domnului Tolontan erau ironice sau sincer idealiste.
3. Doamna Mungiu-Pippidi – una dintre cele mai prestigioase personalități academice la nivel internațional date de România după 1990 – ideoloaga CDR și a Alianței DA – suporter îndârjit al lui Traian Băsescu, Klaus Iohannis și Nicușor Dan, ne-a spus săptămâna asta cum se făceau dosarele politice din România la Bruxelles, cum se ascultau telefoanele “tuturor” și cum e dezamăgită de proaspătul ales de la Cotroceni.
4. Domnii simpatici, cu savuroasa emisiune umoristică de la B1 – suporteri înflăcărați ai olimpicului la matematică – se declarau ieri revoltați de conduita acestuia (a circulat azi un filmuleț decupat). Ocăruri, înjurături, aciditate vituperantă.
Inutil de spus că, în tot acest timp, pe bietul șef de stat cu prenume de copil alintat nu mai are cine să-l apere pentru că a ignorat Ziua Marinei, sărbătorind-o la munte. Abia aștept 1 decembrie. Sper ca va fi în concediu, alături de copii, la Budapesta. Însă până atunci, mi-e și frică să intru pe hotnews. Dacă și acolo se ia cineva de comandantul suprem al forțelor armate, parcă văd că voi fi nevoit să devin singurul susținător al ștrengarului. Dar măcar vom fi doi: eu și Maia Sandu. Că pe “protestatarul Ceaușescu” mă tem că nu ne mai putem baza.
PS: cred că vacanța de la Sâmbăta de Sus e și motivul absenței din Alaska.
