Tot mai mulți părinți trăiesc cu teamă și nesiguranță, simțind că fiecare reproș sau regulă impusă copilului riscă să provoace o reacție extremă. Psihologii vorbesc despre un dezechilibru grav între maturizarea emoțională a copiilor și presiunea socială — inclusiv cea venită din mediul online — care îi copleșește. Rețelele sociale, conținutul video șocant sau romanticizarea suferinței par să joace un rol important în fragilizarea generației tinere.
Pentru a înțelege mai bine cauzele acestui fenomen și ce putem face pentru a-l preveni, l-am întrebat pe psihologul Radu Leca să explice ce se află în spatele acestor decizii dramatice luate de copii aflați încă la începutul vieții.
Leca atrage atenția că ceea ce vedem acum în România nu mai sunt simple cazuri izolate de sinucidere în rândul adolescenților, ci simptomele unui fenomen profund și îngrijorător. El identifică trei structuri psiho-emoționale majore care stau la baza acestor tragedii: influența mediului online, stigmatizarea problemelor de sănătate mintală și lipsa reală de sprijin emoțional și psihologic.
Una dintre cele mai grave influențe asupra psihicului tinerilor o reprezintă, potrivit acestuia, expunerea masivă la conținutul de pe rețelele sociale, în special TikTok. Adolescenții, aflați într-un proces fragil de formare a identității, ajung să-și compare viața cu imaginile idealizate și adesea false prezentate de alți utilizatori. Din acest contrast se naște frustrarea, sentimentul de eșec și convingerea – complet greșită, dar adesea intensă – că nu sunt suficient de „buni” sau „valoroși”. Mai mult, unele trenduri din mediul online, de la glume morbide la romantizarea suferinței, pot avea un impact devastator asupra celor mai vulnerabili. “Expunerea la platforme de social media precum TikTok, unde apar conținuturi inadecvate sau chiar periculoase, influențează comportamentul tinerilor. Adolescenții își compară viața cu cea a altora, adesea fără să înțeleagă că ceea ce văd online nu este adevărat” spune psihologul.
La toate acestea se adaugă stigmatizarea încă prezentă în societate față de suferințele psihice. Mulți adolescenți evită să ceară ajutor, de teamă să nu fie judecați, marginalizați sau etichetați drept „nebuni”. În lipsa unor discuții deschise și empatice despre sănătatea mintală, suferința rămâne ascunsă – până când este prea târziu.
Un alt factor critic este lipsa accesului la consiliere psihologică și sprijin real, atât în școală, cât și în comunitate. În multe cazuri, părinții se simt depășiți, ezită să ceară ajutor sau, dimpotrivă, încearcă să menajeze excesiv copilul, temându-se că orice reacție dură ar putea declanșa o criză. Acest climat tensionat și lipsit de echilibru nu face decât să adâncească distanța dintre generații și să amplifice riscurile.
O scânteie e de ajuns să aprindă imaginația adolescenților!
Radu Leca mai subliniază că adolescenții de azi trăiesc sub o presiune socială și academică imensă, iar lipsa de comunicare eficientă cu adulții din jurul lor îi face să se simtă neînțeleși și singuri. În această stare, o ceartă banală sau un eșec la școală poate căpăta, în mintea unui copil fragil emoțional, proporții catastrofale.
Pentru a preveni astfel de tragedii, spune psihologul, este vital ca părinții, educatorii și întreaga comunitate să învețe să recunoască semnele suferinței psihice, să deschidă dialoguri reale și să creeze un climat în care adolescenții să se simtă în siguranță să vorbească despre ceea ce simt. Educația emoțională ar trebui să fie parte integrantă a procesului de învățământ, iar sprijinul psihologic să fie accesibil și prezent constant, nu doar în momentele de criză. “Trebuie ca părinții, educatorii și toți cei implicați în creșterea și educarea tinerilor să își dezvolte abilități de comunicare și să poată recunoaște semnele timpurii ale suferinței psihologice. Cultivarea unui mediu de sprijin și înțelegere, alături de accesibilitatea la servicii de sănătate mintală, ar putea contribui la prevenirea unor tragedii similare” explică Leca.
„Dacă nu învățăm să ascultăm și să fim prezenți, vom continua să numărăm victime. Iar o viață pierdută la 13 ani e o dramă ireparabilă, nu doar pentru familie, ci pentru o societate întreagă care a eșuat să protejeze un copil”, avertizează psihologul.
