La naștere, bebelușii văd imagini neclare și cu culori reduse, din cauza conurilor retinei încă nepregătite. Cercetătorii spun că această vedere inițială „blurată” și cu puține culori favorizează specializarea unor celule cerebrale în procesarea detaliilor grosiere și a frecvențelor temporale înalte — sistemul magnocelular.
Ulterior, pe măsură ce vederea se îmbunătățește, alte celule devin sensibile la detalii fine și culori bogate, corespunzând sistemului parvocelular.
Pentru a testa această ipoteză, oamenii de știință au antrenat modele computaționale care au primit inițial imagini de calitate scăzută, apoi imagini clare și colorate. Modelele au dezvoltat unități cu caracteristici similare celor două căi vizuale. Modelele antrenate direct cu imagini de înaltă calitate nu au prezentat această divizare.
Această cercetare susține ideea că experiența vizuală progresivă, de la vedere slabă la vedere clară, ajută la organizarea creierului și a căilor vizuale, dezvoltând abilități perceptive esențiale, precum recunoașterea obiectelor în diverse condiții.
