Studiul a demonstrat că aceste particule pot fi absorbite de celulele intestinale umane, putând ajunge în fluxul sanguin. Pliculețele de ceai analizate erau compuse din nylon-6, polipropilenă și celuloză.
În timpul infuzării, pliculețele din polipropilenă au eliberat aproximativ 1,2 miliarde de particule per mililitru, cu o dimensiune medie de 136,7 nanometri. Cele din celuloză au eliberat aproximativ 135 milioane de particule per mililitru, cu o dimensiune medie de 244 nanometri.
Pliculețele din nylon-6 au eliberat aproximativ 8,18 milioane de particule per mililitru, cu o dimensiune medie de 138,4 nanometri.
Pentru a caracteriza particulele, cercetătorii au utilizat tehnici precum microscopie electronică, spectroscopie în infraroșu, dispersie dinamică a luminii, velocimetrie Doppler laser și analiza traiectoriei nanoparticulelor.
Particulele au fost colorate și expuse la diferite tipuri de celule intestinale umane pentru a evalua interacțiunea și internalizarea celulară. Celulele intestinale care produc mucus au prezentat cea mai mare rată de absorbție a particulelor, acestea ajungând chiar și în nucleul celular.
Cercetătorii subliniază necesitatea unor metode standardizate pentru testarea contaminării cu micro- și nanoparticule de plastic eliberate din materialele plastice care intră în contact cu alimentele și a unor politici de reglementare pentru reducerea acestei contaminării.
Creșterea utilizării plasticului în ambalaje necesită o abordare atentă a problemei contaminării cu micro- și nanoparticule de plastic pentru a asigura siguranța alimentară și sănătatea publică.
