Într-un cadru dominat de secetă extremă și de o luptă constantă pentru supraviețuire, realizatorii documentarului au filmat o scenă ce a stârnit uimire: o turmă de hipopotami părea să jelească pierderea unui mascul bătrân, mort în urma condițiilor severe.
Evenimentul a avut loc în Parcul Național Katavi din vestul Tanzaniei, o zonă vastă de peste 7.800 de kilometri pătrați, afectată de una dintre cele mai dure secete din ultimele decenii. Într-un canal de apă tot mai secat, trupul neînsuflețit al hipopotamului plutea liniștit, în timp ce ceilalți membri ai turmei se apropiau de el, atingându-l cu blândețe, într-un comportament pe care naratorul l-a descris drept „greu de interpretat altfel decât ca o formă de doliu – sau cel puțin o încercare de a accepta pierderea.”
Astfel de manifestări ale durerii sunt cunoscute mai ales în rândul elefanților sau primatelor, însă extrem de rare în cazul hipopotamilor. Ceea ce s-a întâmplat în Katavi aduce, potrivit IFL Science, o perspectivă nouă asupra acestor animale, de multe ori percepute doar prin prisma forței și agresivității lor: „aceste animale […] au o latură emoțională profundă”.
Comportamente similare au mai fost documentate și anterior. În 2018, o femelă hipopotam a fost observată în timp ce interacționa intens cu trupul neînsuflețit al puiului său, încercând să-l ridice din apă și alungând crocodilii care încercau să se hrănească din el – un comportament catalogat drept epimeletic, adică o formă de grijă față de membrii răniți, bolnavi sau morți ai aceleiași specii.
Acest tip de reacție, întâlnit la animale cu un nivel ridicat de inteligență și empatie, precum orcile, elefanții sau unele specii de maimuțe, ridică întrebări importante despre granițele emoțiilor în regnul animal.
