În urmă cu doar câteva zile, lucrările s-au finalizat la Cazinoul din Constanța și a fost redat circuitului turistic. De asemenea, Palatul Reginei Maria de la Mamaia a fost preluat de către statul român și va fi refăcut, după ani de zile de procese, timp în care această bijuterie arhitecturală devenise o ruină.
Renașterea Cazinoului din Constanța
Simbol al celui mai mare port al României, Cazinoul de pe faleza orașului Constanţa a fost construit la iniţiativa regelui Carol I și a fost inaugurat pe 15 august 1910. Deși nu mai funcționa de multă vreme, fiind într-o stare deplorabilă, monumentul a fost închis pentru public abia în 2008, din cauza riscurilor de prăbușire. Lucrările de reabilitare și consolidare au început în ianuarie 2020, după mai mulți ani de amânări birocratice, timp în care Cazinoul s-a degradat și mai mult.
Stilul Art-Nouveau, primit la Constanța la fel ca la Paris
Unul dintre cele mai pregnante simboluri ale României, Cazinoul de pe faleza anticului Tomis a fost ridicat între 1904 și 1910 la iniţiativa regelui Carol I, după planurile arhitectului român Daniel Renard. El era născut în comuna Dragomirești, județul Dâmbovița într-o familie în care mama era româncă, iar tatăl, elvețian. Cum Daniel își făcuse studiile la Paris, proiectul său a fost puternic influențat de stilul Art-Nouveau, stil apărut exact în perioada devenirii sale ca arhitect. Astfel, apariția noului Cazinou a avut în „lumea bună” din România același efect pe care l-a produs la Paris construirea turnului Eiffel.
La Paris, protipendada citea în ziare despre „Un turn ridicol de înalt, dominând Parisul, ca un coş negru, uriaş, de uzină…” sau despre …„coloana din bucăți de fier îmbinate care își aruncă umbra odioasă ca o pată de cerneală”.
În 1910, la inaugurarea Cazinoului de la Constanța, pasiunile stârnite au fost asemănătoare. Presa locală scria că edificiul este o „matahală împopoţonată cu tot felul de zorzoane”, iar primarul, deși putea „să zădărnicească şi să împiedice monstruozitatea”, nu făcuse nimic. Cazinoul mai era categorisit și ca „monument ridicat în cinstea nepriceperei şi prostului gust”, iar astăzi mult-apreciatul stil Art-Nouveau era descris atunci drept o „complectă asimetrie și un amestec babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride”.
În aceeași linie, au fost voci care reclamau că emblema orașului Constanța seamănă cu un dric dacă e privită de sus, iar ferestrele aduc aminte de un mormânt. Arhitecții le-au atras atenția acestora că este firesc, având în vedere că dricurile au și ele elemente art-nouveau și contaminarea este firească și în artele funerare, dată fiind amploarea rar întâlnită în istorie pe care a avut-o acest curent.
Cu toate controversele, Cazinoul a fost inaugurat la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand, iar până în 1912, când s-au facut ultimele retușuri, mai multe orchestre românești și străine își oferiseră, deja, serviciile. Lucrările costaseră 1.300.000 de lei (251.000 de dolari la acea vreme), adică 8.785.000 de dolari, astăzi.
„Încheiem cu o decizie importantă, pe care sper să o putem repeta mai des. Preluăm, în proprietatea statului, o clădire monument istoric, construită acum aproape 100 de ani şi acum abandonată. Este vorba de fosta Vilă Regală Mamaia, cunoscută drept Palatul Reginei Maria”, a anunţat premierul Ciolacu, înainte de şedinţa de Guvern.
Istoria Palatului Reginei Maria de la Mamaia
Reşedinţa regală de la Mamaia a fost construită între anii 1924 – 1927 după planurile arhitectului italian Mario Stoppa, iar ulterior decorată de Regina Maria cu mobilier personalizat pentru fiecare cameră, spune istoricul Delia Cornea, de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa.
Vorbind despre „Casele sale de vis“, Regina Maria amintea despre palat: „La Mamaia este de asemenea o căsuţă care poartă pecetea mea. Se găseşte pe aceleaşi locuri cu o casă mult mai puternică pe care eu şi regele am clădit-o pe nisipurile ţărmului întins aşa kilometri şi kilometri, care ne-a dat totdeauna la toţi o mare bucurie. Dar soarta a vrut ca regele să locuiască o singură dată în această casă, şi să o locuiesc singură. Ajunsese prea mare pentru mine, era o casă care trebuia umplută. Am dat-o mamei regelui. Amintindu-mi de propria-mi dorinţă fierbinte să am ceva al meu, am dorit să aibă şi ea o casă netăgăduit a ei. Aşa a trecut casa în stăpânirea ei, iar eu am luat pentru mine micul adaus pe care îl pregătisem lui Mihai”, povestea regina României.
Ultima vizită a lui Ferdinand la Mamaia a avut loc în mai 1927, prilej cu care a inspectat şi stadiul lucrărilor.
Moartea sa survenită în vara aceluiaşi an, la 20 iulie 1927, a făcut ca Palatul Regal să nu fi fost locuit de regele României Mari.
