Scriitorul Bogdan Creţu consideră că existenţa presei culturale este „un act de eroism” iar capacitatea noastră de a citi s-a schimbat fundamental pentru că „suntem altfel de cititori de când trăim cu un ecran în mână”. De Ziua Internaţională a Cărţii, la Institutul Cultural Român, a avut loc dezbaterea „Literatura şi jurnalismul cultural”, moderată de Marius Constantinescu, la care au mai participat Monica Cure, Oana Fotache-Dubălaru şi Daniela Vizireanu. S-a vorbit despre faptul că „relaţia dintre artă, nu doar literatură, şi presa culturală rămâne esenţială”. Literaţii au concluzionat: „opinia critică s-a mutat pe internet”, „s-au diversificat foarte mult modurile de a discuta literatură în mediul virtual” iar „România este o ţară în care se traduce foarte multă literatură străină dar ştim puţine despre literatura din jurul României”.
Dezbaterea a continuat seria evenimentelor „Calendarul internaţional al artelor la Institutul Cultural Român”, contribuind la consolidarea dialogului intercultural şi la sprijinirea unei reţele culturale active în plan global.
În cadrul conferinţei s-a vorbit despre reconfigurarea legăturii dintre literatură şi jurnalismul cultural în România, evidenţiindu-se modul în care această relaţie se conturează în prezent, între influenţele mediului digital şi nevoia de profunzime analitică în discursul public.
„Asistăm de câţiva ani la o redimensionare a jurnalismului cultural, în raport cu formula sa clasică. Această schimbare se reflectă şi în modul în care relaţionăm personal cu lectura: nu pot nici acum să citesc fără un creion în mână sau fără să simt nevoia de a căuta ce au gândit şi alţii despre cartea respectivă. Relaţia dintre artă – nu doar literatură – şi presa culturală rămâne esenţială. Asistăm la o reconfigurare, iar această transformare pare să afecteze toate formele de artă: s-a schimbat fundamental ceva în capacitatea noastră de a citi. Suntem altfel de cititori de când trăim cu un ecran în mână. S-a schimbat foarte mult imaginea despre cărţi, despre spectacole, despre filme”, a spus Bogdan Creţu, scriitor nominalizat la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2025, critic literar, profesor doctor la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi (2013-2022), fost redactor-şef al revistei Timpul.
De asemenea, s-a discutat despre modul în care această reconfigurare este strâns legată de metamorfozarea – sau, în unele cazuri, dispariţia – mijloacelor de informare culturală care existau în trecut şi despre cum noile forme de exprimare mediatică au schimbat peisajul discursului cultural contemporan.
Daniela Vizireanu, scriitoare, publicistă, cercetătoare la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române: „Trăim astăzi într-o inflaţie de imagini şi devine din ce în ce mai greu să gândeşti abstract, să contextualizezi informaţia pe care o primeşti, dar asta ţine de responsabilitatea fiecăruia. Vorbind despre literatură pe Internet, cred că s-au diversificat foarte mult modurile de a discuta literatură în mediul virtual, pentru că există aceste zone emergente de tip podcast cu scriitori. Acum poţi asculta scriitorul pe YouTube, poţi afla despre o carte dintr-un reel pe Instagram sau TikTok. Deci, sunt forme şi forme – nu spun că toate sunt optime, dar cred că sunt şi lucruri bune pe Internet; poţi ajunge la un dialog cultural şi în mediul virtual”.
În rolul de moderator, Marius Constantinescu, jurnalist premiat cu trei premii APTR şi scriitor, a condus dezbaterea „Literatura şi jurnalismul cultural” abordând teme legate de faptul că opinia critică s-a mutat, în primul rând, pe internet, care întreţine astăzi dezbaterea culturală într-un mod activ şi dinamic. Mediul online permite ca un fenomen sau produs cultural să aibă un impact mult mai larg decât cel posibil prin televiziune, radio sau presa scrisă, ceea ce reconfigurează profund modul în care cultura este receptată şi discutată.
Invitaţii au discutat şi despre autoritatea celor care vorbesc în spaţiul online, nu doar despre cărţi şi literatură, ci şi despre produsul cultural în general. În acest context, a fost subliniată întrebarea esenţială privind măsura în care avem autoritatea necesară pentru a discuta despre aceste teme, având în vedere diversitatea de voci şi surse din mediul digital.
Monica Cure, scriitoare româno-americană, traducătoare, doctor în literatură comparată al University of Southern California: „Este o criză de neîncredere în oameni, în spaţiul public şi, spre surprinderea mea, când am început să traduc literatură română, am fost întrebată <Pe cine să citesc?> deşi existau resursele necesare. Acest lucru se construieşte; încrederea pe care o are publicul în cei care vorbesc despre literatură este ceva ce trebuie susţinut de-a lungul timpului pentru a putea ajunge la cititor. Cititorii trebuie să ştie că noi ne gândim la ei, la nevoile lor şi mi se pare că generaţia mai tânără a început să găsească soluţii care înainte nu existau”.
Despre criticile aduse presei culturale din România şi responsabilităţile acesteia în peisajul cultural contemporan, Bogdan Creţu a afirmat: „Este un act de eroism faptul că presa culturală există. Scriu de foarte tânăr în presa culturală şi am asistat direct la cum efectul a ceea ce scriu se tot estompează, pentru că, în esenţă, critica literară este un joc de echipă. Atâta vreme cât există o comunitate în care ideile se schimbă, se poartă polemici, critica literară nu poate greşi. Literatura este un dialog foarte important. Este în regulă să avem podcasturi, canale de YouTube pe teme culturale, dar este în regulă să avem şi reviste în care să putem publica comentarii literare ample”.
Oana Fotache-Dubălaru a adus propria perspectivă asupra rolului presei culturale, subliniind următoarele: „Evident că sunt multe lucruri bune în presa culturală, prin simplul fapt că există, că se extinde şi că îşi caută varii forme de abordare. În ultima vreme mi se pare că literatura română este mult mai bine pusă în valoare, mult mai prezentă în diverse forme de discuţie. Ce am simţit, însă, de multă vreme, este o lipsă de atenţie pentru cartea de idei şi cartea străină, pentru că dintotdeauna rubrica de carte străină, când mai exista, exista la finalul unei reviste şi parcă era mai puţin importantă decât marii autori. România este o ţară în care se traduce foarte multă literatură străină şi se traduce cumva pe anumite canale. Ştim însă puţine despre literatura din jurul României, puţine despre literatura bulgară sau maghiară, în schimb, literatura română este poate mai tradusă şi mai cunoscută în jur. Ei bine, genul acesta de dezbatere şi de atenţie mi se pare insuficient, poate şi din lipsa resurselor”.
Oana Fotache-Dubălaru este profesor doctor, decan al Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti, membru fondator al Centrului Interdisciplinar de Studii Culturale Europene şi Româneşti „Tudor Vianu” de la Universitatea din Bucureşti, co-organizator al Atelierelor Centrului „Tudor Vianu”, membru al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată (ICLA) şi al American Comparative Literature Association (ACLA); membru ales în Comitetul Executiv al ICLA; membru fondator al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România; membru al Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI); membru fondator al Centrului de Studii Româneşti, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti; membru în juriul de acordare a unor distincţii precum Premiul FIL Guadalajara şi Premiul Institutului Cultural Român pentru cea mai bună traducere a unei cărţi din limba română în anul 2023.
Evenimentul a fost o oportunitate de dialog viu şi de reflecţie asupra relaţiei dintre literatură şi jurnalismul cultural, subliniind, încă o dată, rolul fundamental al acestora în viaţa culturală contemporană. Liviu Jicman, preşedintele Institutului Cultural Român, a subliniat cu acest prilej rolul esenţial al jurnalismului cultural în susţinerea valorilor umaniste şi în promovarea iniţiativelor culturale. Prin programe precum „Calendarul Artelor”, ICR îşi propune să sprijine activ jurnalismul cultural, căutând mijloace adecvate pentru a susţine această activitate vitală nu doar pentru jurnalişti, ci pentru întregul ecosistem cultural. Liviu Jicman a evidenţiat importanţa internaţionalizării jurnalismului cultural românesc, prin dezvoltarea de parteneriate şi extinderea audienţei publicaţiilor şi jurnaliştilor culturali din România la nivel internaţional.
Prin promovarea literaturii române în străinătate, susţinerea participării la târguri internaţionale de carte şi colaborarea cu jurnalişti şi artişti, Institutul Cultural Român îşi reafirmă angajamentul faţă de creaţia autohtonă şi importanţa jurnalismului cultural în dezvoltarea unei culturi democratice.
