A intrat în lumea artistică încă de la vârsta de 4 ani și a ajuns să joace alături de Keira Knightley și Steven Segal. A dat viață personajului Tudoruț în filmul regizat de Cristian Mungiu ”Amintiri din Epoca de Aur” (2009) și a încântat publicul în ”Kyra Kyralina” (2014), de Dan Pița. Ștefan Iancu are acum 28 de ani și recunoaște că actoria a fost parte din copilăria sa.
Trăiește pentru scenă și asta i-a adus satisfacție.
Și nu e singurul din familie care are această pasiune. Fratele său, Bogdan, merge pe același drum cu el.
”Am avut o copilărie foarte frumoasă, nu pot să zic că mi-a lipsit ceva, ai mei s-au asigurat ca tot timpul să facă în așa fel încât să poată să îmi fie bine, n-am dat nici pe afară de lux, dar consider că am avut un trai bun și părinții mei au făcut tot posibilul ca mie și fratelui meu să nu ne lipsească nimic. Una peste alta, copilăria mea a inclus încă de la 4 ani și aspectul acesta legat de film, pentru că eu atunci am început, doar că în primă instanță era așa un pic mai altfel, iar ulterior, în scurt timp, a ajuns să fie o chestie normală pe care o făceam cu regularitate și era parte din copilăria mea, adică n-aș putea să separ copilăria de partea asta de film și set”, a mărturisit tânărul actor.
Acesta își aduce aminte cu nostalgie că în perioada copilăriei era mult mai fericit și mai liniștit. ”Nu îmi făceam atâtea probleme și nu am avut atât de multe gânduri. Cred că, pur și simplu, puritatea copilăriei, care vine la pachet cu bucuria, indiferent de ce se întâmpla, cred că acestea sunt lucrurile care rămân toată viața. Acestea sunt lucrurile care, indiferent de ce se întâmplă, rămân”, ne spune Ștefan.
Și admite că o parte din copilul de atunci se mai regăsește în adultul de acum.
”Eu nu consider că m-am separat atât de tare de copilul din mine, pentru că nu am vrut să îl pierd, tocmai pentru că mi-era atât de drag de el și încă mă bucur. Acum am posibilitatea să îmi cumpăr toate jucăriile pe care nu puteam să le cumpăr, jocurile video, mă uit în continuare la desene animate, sunt mare fan al lucrurilor pe care le apreciam și atunci, adică de la desene japoneze cu Naruto la … tot ce pot să văd acum. Adică încă sunt foarte prins de chestia asta și nu vreau să pierd niciodată asta. Și acum încă îmi cumpăr benzi desenate, fiindcă acum chiar pot să mi le iau eu fără nicio problemă”, ne povestește actorul.
Simte că s-a maturizat mult mai repede și încearcă să nu își piardă din bucuria de a intra cu atâta pasiune într-un rol.
”Faptul că fac treaba asta demult mă sperie uneori în ideea în care poate am ajuns să mai pierd așa din bucurie și simt că am ars niște etape destul de repede, din anumite puncte de vedere, și ce încerc să fac, cam tot ce aleg să fac în meserie, e să nu mă blazez cumva și încerc să mă feresc cât pot de treaba asta, chiar dacă uneori poate am trăit mai multe lucruri, mult mai intense în ultima vreme, încât acum poate le privesc altfel, dar încerc să nu îmi pierd din bucuria de a face meseria asta și atunci încerc să am grijă cu ce fac și cum abordez în sine fiecare proiect pe care îl am”, afirmă el.
Pasiunea pentru film și teatru o are și fratele său, Bogdan.
”Cumva, nu înțeleg cum, dar cumva parcursul meu și al lui Bogdan (Bogdan Iancu – n.r.) au fost foarte diferite. Adică foarte puțin au fost ocaziile când am mers la aceleași castinguri și a trebuit să aleagă pe cineva dintre noi doi. Nu știu cum s-a întâmplat asta, dar, deși poate când eram mai mici semănam mai mult, nu am avut genul ăsta de interacțiuni. Acum, în ultima vreme, am jucat împreună și ne-a mai luat lumea așa la pachet, dar în general, nu știu, parcă nici n-am fost frați, din punctul acesta de vedere. Și am numit-o meserie pentru că eu cred că asta e. Da, e o plăcere că, până la urmă, poți să faci o meserie cu plăcere, dar e tot un job, că dacă nu aș face bani din chestia asta, din ceva tot ar trebui să fac și atunci e și o meserie, dar e una care îmi face plăcere”, a susținut Ștefan.
Tânărul actor are și un sfat pentru părinții ai căror copii doresc să o ia pe acest drum – să nu le taie aripile.
”Dacă ar fi să dau un sfat pentru părinții care vor, ai căror copii ar vrea să urmeze treaba asta, e să nu le taie aripile din start, să îi lase puțin să vadă cum se dezvoltă și până la urmă știu că e o decizie grea pe care ar trebui să o ia ulterior, dar să își dea seama dacă copilul respectiv e fericit făcând chestia asta și, dacă îl văd fericit și prețuiesc mai mult fericirea copilului decât orice altceva, să îl susțină”, a arătat acesta.
Dacă ar fi să se întoarcă în timp, să îl întâlnească azi pe copilul Ștefan Iancu, nu i-ar spune nimic, l-ar lăsa să își vadă de treabă, nu ar interveni.
”Nu știu dacă aș vrea să interacționez cu el (n.r. – copilul de atunci), mai degrabă aș vreau să îl văd așa, de la distanță, să îl privesc un pic, dar nu aș vrea să îi spun nimic, pentru că ar însemna să îl deturnez de la un parcurs firesc al lui. Aș vrea să îl las să își vadă de treabă și să se dea cu capul de pereți unde e de dat cu capul de pereți, să facă lucrurile pe care trebuie să le facă. Nu aș vrea să intervin”, mărturisește el.
Și pentru că se apropie Ziua Copilului, Ștefan are un mesaj pentru sărbătoriți: ”Găsiți lucrurile care vă plac cel mai mult în viața asta, căutați-le bine, și după aceea îngrijiți-vă de ele toată viața”.
