Asad Dandia avea opt ani când a văzut la televizor atentatele din 11 septembrie 2001; era în casa din New York a părinților săi, imigranți pakistanezi. Cu povestea vieții lui deschide AFP un comentariu difuzat miercuri despre situația musulmanilor din metropola americană, la 25 de ani de la atacurile comise de coreligionarii lor.
Dandia a trăit reacția Statelor Unite după atentatele grupării jihadiste Al Qaeda, în urma cărora și-au pierdut viața aproape 3.000 de oameni. Au fost ani de neîncredere, ostilitate și chiar de violențe împotriva musulmanilor.
La 19 ani, el a descoperit că un informator al poliției, dându-se drept prieten, s-a infiltrat în locuința familiei în cadrul unui program de supraveghere la scară largă, în numele luptei împotriva extremismului islamist, abandonat între timp.
Ajuns la 33 de ani, Dandia este acum istoric și observă schimbarea New Yorkului: orașul are în frunte primul său primar musulman, în Times Square se țin rugăciuni publice și peste tot în oraș apar moschei noi.
‘La 25 de ani de la 11 septembrie, plângem și suntem îndoliați de cele petrecute. Dar în același timp recunoaștem că nu suntem răspunzători de cele petrecute’, rezumă el situația pentru AFP.
După 2001, în SUA au crescut actele anti-musulmane. Confruntați cu tot mai multe agresiuni și hărțuiri în spațiul public, unii dintre ei au renunțat la purtarea în public a unor simboluri religioase vizibile, cum ar fi hijabul, voalul cu care își acoperă capul multe femei musulmane.
În același timp, autoritățile americane au început să-i supravegheze îndeaproape, în numele luptei împotriva islamismului.
‘Toată lumea era cuprinsă de teamă’, povestește americanul de origine pakistaneză Mohammed Razvi, fondatorul unei asociații de sprijin pentru comunitatea sa din New York după 11 septembrie.
După atentate, el explică faptul că a început să se prezinte cu diminutivul ‘Mo’, pentru a evita stigmatizarea pe care o resimțea la pronunțarea numelui ‘Mohammed’.
‘Musulmanii, care încercau pur și simplu să trăiască visul american, erau făcuți răspunzători de ceva cu care nu aveau nimic de-a face și asupra căruia nu aveau niciun mijloc de control’, spune el.
La New York, poliția a început să supravegheze sute de persoane fără să existe nici măcar suspiciunea că ar fi comis vreo faptă reprobabilă.
Asad Dandia a trăit această experiență pe când era student la universitate, când un tânăr din Bangladesh s-a alăturat unei asociații de întrajutorare fondate de el. Luau masa împreună, făceau sport împreună, iar tânărul a dormit chiar la el acasă. După șapte luni, acesta i-a mărturisit că era informator al poliției din New York și că avea misiunea de a-l supraveghea atât pe el, cât și comunitatea din care făcea parte. ‘A fost înspăimântător. Relația mea cu lumea înconjurătoare s-a făcut țăndări’, își amintește Dandia.
După această experiență, el și mai multe organizații de apărare a drepturilor omului au obținut un acord judiciar istoric prin care aceste programe au fost restricționate și s-a creat o instanță independentă pentru controlul lor.
Gadier Abbas, avocat în cadrul Consiliului pentru Relațiile Americano-Musulmane (CAIR), consideră programul poliției newyorkeze exemplul perfect al ‘isteriei anti-musulmane’ care a urmat atentatelor de la 11 septembrie 2001. El vede însă astăzi ‘multă speranță’. ‘Vedem musulmani americani în toate domeniile societății, aproape la toate nivelurile, și este o mărturie a dinamismului comunității’, spune el.
În metropola New York, 9% din populație este musulmană. Urmează să se finalizeze acolo cea mai mare moschee din statul cu același nume. Musulmanii au devenit o forță culturală și politică tot mai importantă și mai vizibilă.
Primarul Zohran Mamdani, care a depus jurământul pe Coran și participă la sărbători religioase, uneori purtând un qamis, o tunică lungă tradițională, în culorile echipei sale favorite, Arsenal, a devenit o figură importantă a stângii americane.
Rasismul anti-musulman nu a dispărut, desigur, așa cum o arată cazul unui oficial ales care a cerut ca primarul să fie trimis la Guantanamo, sau al unor apropiați ai victimelor atentatelor de la 11 septembrie care îi contestă dreptul de a participa la comemorări.
Gadier Abbas vrea însă să rămână optimist. ‘Am văzut cum crește puterea noastră instituțională, dar am auzit și alți newyorkezi, care nu sunt musulmani, recunoscând că facem cu toții parte din acest oraș’, spune el.
