Wiener Holocaust Library, cu sediul la Londra, conţine sute de mii de documente originale despre situaţia evreilor europeni înainte de anul 1939, regimul nazist şi Holocaust, conform Agerpres.
Luni, cu ocazia celebrării celei de-a 80-a aniversări a eliberării lagărului de exterminare de la Auschwitz, biblioteca londoneză a decis să facă accesibilă pentru public o parte din colecţia sa, în special fotografii, scrisori, mărturii, care atestă crimele naziste din acel lagăr aflat în Polonia.
„Necesitatea de a apăra adevărul a devenit încă şi mai urgentă din cauza reapariţiei antisemitismului şi din cauza altor forme de dezinformare şi de ură”, a explicat Toby Simpson, directorul bibliotecii, citat într-un comunicat.
„Punând o mulţime de dovezi online, în regim de gratuitate, garantăm că arhivele istorice sunt accesibile pentru toţi”, a insistat el.
Printre cele peste 150.000 de documente vizibile online pentru prima dată figurează astfel numeroase fotografii realizate în momentul eliberării lagărului de la Auschwitz, precum şi documente utilizate în timpul Procesului de la Nurnberg, în timpul căreia au fost judecaţi principalii conducători ai celui de-Al Treilea Reich.
Biblioteca publică totodată aproape 500 de broşuri şi cărţi de propagandă antifascistă, distribuite în Germania în anii 1930 şi ascunse sub forma unor reclame la şampon sau cărţi cu reţete de gătit, pentru a dejuca vigilenţa regimului nazist.
Instituţia londoneză prezintă, de asemenea, documente ce ilustrează ascensiunea fascismului în Regatul Unit, înainte şi după cel de-Al Doilea Război Mondial.
„În contextul în care personalităţi ale extremei drepte ameninţă Europa şi lumea de dincolo de ea, aceste colecţii dezvăluie nu doar originile acestor ideologii periculoase, ci şi motivaţiile şi strategiilor care, de-a lungul întregii istorii, le-au ţinut la distanţă”, au explicat reprezentanţii bibliotecii într-un comunicat.
Wiener Holocaust Library a fost înfiinţată în anii 1930 de Dr. Alfred Wiener, care a militat împotriva nazismului în anii 1920 şi 1930. După ce a fugit din Germania şi s-a stabilit în Ţările de Jos în 1933, a început să adune dovezi despre persecuţiile suferite de evrei.
Şi-a continuat apoi activitatea în Regatul Unit, unde s-a exilat chiar înainte de declanşarea războiului şi unde biblioteca lui se află în continuare de atunci, în centrul Londrei.
-Documentele din arhivele naziste: După căderea regimului nazist, multe documente importante care documentează planificarea și execuția Holocaustului au fost confiscate de Aliați și păstrate în arhivele internaționale. Aceste documente includ rapoarte de la ofițeri naziști, corespondență, ordine administrative și documente de la lagărele de concentrare. Declasificarea acestora a permis cercetătorilor să documenteze cum au fost organizate și desfășurate atrocitățile și să identifice responsabilitățile.
-Documentele FBI și CIA: În Statele Unite, atât FBI-ul cât și CIA-ul au avut documente legate de Holocaust. Acestea includ informații despre colaborarea unor oameni din Statele Unite sau alte națiuni cu regimul nazist, dar și despre activitățile de spionaj și recrutare în perioada postbelică. Declasificarea acestor documente a ajutat la înțelegerea modului în care regimul nazist a continuat să influențeze geopolitica și după război, prin rețelele de fugă (ratlines) care au permis multor criminali de război să scape de justiția internațională.
-Arhivele din Europa de Est: În țările foste comuniste din Europa de Est, accesul la documentele legate de Holocaust a fost restricționat pe parcursul regimurilor autoritare. După prăbușirea Uniunii Sovietice și a regimurilor comuniste, arhivele s-au deschis, iar documentele din acele perioade au început să fie disponibile. Aceste documente sunt valoroase pentru cercetători, deoarece pot conține informații despre rolul statelor comuniste în investigarea crimelor naziste și despre protecția unor criminali de război.
-Acorduri internaționale: Începând cu anii ’90, organizațiile internaționale și guvernele au semnat acorduri pentru declasificarea documentelor legate de Holocaust. De exemplu, guvernul german a permis accesul cercetătorilor la arhivele sale de stat, iar în 1998, la inițiativa Statelor Unite și a altor țări, a fost semnat Acordul de la Washington, care a încurajat declasificarea unor documente importante referitoare la Holocaust. Un exemplu remarcabil al acestui tip de colaborare a fost crearea, în 1999, a „German Federal Archives” (Arhivele Federale Germane), care oferă acces public la documentele despre regimul nazist și persecuțiile împotriva evreilor.
În ciuda beneficiilor evidente, declasificarea documentelor legate de Holocaust a fost uneori un proces controversat, din mai multe motive:
-Protecția identității supraviețuitorilor: Unele documente conțin informații sensibile care ar putea pune în pericol siguranța supraviețuitorilor și a familiilor acestora. Există o preocupare cu privire la confidențialitatea celor care au trăit aceste traume.
-Accesul selectiv: În anumite cazuri, guvernele și instituțiile de securitate pot alege să păstreze unele documente secrete pentru o perioadă mai lungă, din motive de securitate națională sau protejare a unor informații sensibile, ceea ce poate limita cercetarea.
-Rezistență politică: În unele cazuri, declasificarea documentelor a fost întâmpinată cu rezistență politică, în special în regiunile unde autoritățile nu doresc să adâncească discuțiile despre colaborarea lor cu regimul nazist sau despre rolul lor în perpetuarea Holocaustului.
