Deși țara are experiență în gestionarea tarifelor americane, inclusiv din primul mandat al lui Trump, niciodată în istoria recentă nu s-a confruntat cu taxe de o asemenea amploare. În 2018, când Trump a impus tarife de 25% pentru oțel și 10% pentru aluminiu, Canada a răspuns țintind produse din statele republicane influente, precum bourbonul din Kentucky, conform New York Times.
Premierul Justin Trudeau a anunțat că va folosi aceeași strategie și acum.
Totuși, puterea de negociere a Canadei este limitată de dimensiunea pieței sale – aproximativ cât California. De exemplu, din cele 9 miliarde de dolari reprezentând vânzările anuale de bourbon din Kentucky, Canada cumpără doar 30 de milioane.
Istoria oferă lecții interesante: în 1930, când SUA au impus tarife medii de 59%, Canada și-a salvat economia intensificând comerțul cu Marea Britanie. În 1971, când administrația Nixon a introdus taxe de 10%, Pierre Trudeau, tatăl actualului premier, a ales să nu riposteze, ci să caute soluții pentru reducerea dependenței de SUA. Această strategie a dus, în final, la primul acord de liber schimb dintre cele două țări în 1989.
Astăzi însă, complexitatea lanțurilor de aprovizionare moderne face mult mai dificilă reorientarea rapidă către alți parteneri comerciali, chiar și cu existența acordului de liber schimb cu Europa.
