Jonathan Richardson, profesor de biologie la Universitatea din Richmond, a decis să cerceteze tendințele șobolanilor urbani după ce a văzut în mass-media relatări despre șobolani care au pus stăpânire pe orașe. Acestea tindeau să se concentreze pe locații unice și „de obicei fără o mulțime de date concrete”, a declarat el pentru CNN.
El și echipa sa au decis să schimbe acest lucru. Ei au solicitat statistici privind șobolanii din cele mai mari 200 de orașe americane în funcție de populație, dar au constatat că doar 13 aveau datele pe termen lung de calitatea de care aveau nevoie. Pentru a oferi o acoperire geografică mai largă, cercetătorii au inclus și trei orașe internaționale: Toronto, Tokyo și Amsterdam.
Datele colectate s-au întins pe o perioadă medie de 12 ani și au cuprins observări de șobolani, capcane și rapoarte de inspecție.
Potrivit studiului lor , publicat vineri în revista Science Advances, datele au evidențiat „tendințe semnificative de creștere” a numărului de șobolani în 11 din cele 16 orașe. Washington DC, San Francisco, Toronto, New York City și Amsterdam au înregistrat cea mai mare creștere. Doar trei au înregistrat scăderi: New Orleans, Louisville și Tokyo.
Studiul a legat creșterea numărului de șobolani de mai mulți factori, inclusiv densitatea ridicată a populației și cantitatea redusă de vegetație urbană, însă influența predominantă a fost reprezentată de temperaturile medii mai ridicate.
Șobolanii sunt mamifere mici și sunt limitați de frig, a spus Richardson. Temperaturile mai ridicate, în special în timpul iernii, le permit să fie mai mult timp afară pentru a căuta hrană și, mai ales, pentru a se reproduce pe tot parcursul anului.
Un climat mai cald poate, de asemenea, să prelungească sezoanele de creștere, oferind șobolanilor mai multă hrană, precum și vegetație în care să se ascundă, a declarat Michael Parsons, un ecologist urban de teren și expert în șobolani sălbatici care nu a fost implicat în cercetare. „Chiar și mirosurile de mâncare și gunoaie pot călători mai departe pe vreme mai caldă”, a declarat el pentru CNN.
Șobolanii deteriorează infrastructura, contaminează alimentele și pot declanșa incendii prin roaderea firelor. Conform raportului, șobolanii provoacă pagube estimate la 27 de miliarde de dolari în fiecare an în SUA.
De asemenea, sunt un pericol pentru sănătate. „Șobolanii sunt asociați cu mai mult de 50 de agenți patogeni care afectează oamenii”, pe care îi transferă prin urină, fecale, cuib de salivă, materiale și paraziți, a declarat Matt Frye, expert în dăunători la Universitatea Cornell, care nu a fost implicat în cercetare.
Unele dintre acestea pot fi grave, cum ar fi leptospiroza, numită și boala Weil, care poate provoca leziuni renale și hepatice și chiar moartea fără tratament.
De asemenea, există din ce în ce mai multe dovezi că șobolanii au „un impact enorm asupra sănătății mintale” a persoanelor care trăiesc în jurul lor, a declarat Richardson.
Chiar și printre cele mai pline de șobolani orașe identificate în studiu, Washington, DC, a ieșit în evidență. Acesta a înregistrat o creștere de 1,5 ori mai mare a populației de șobolani decât New York City.
Semnul revelator al unei probleme cu șobolanii în DC este o gaură roasă într-un coș de gunoi din plastic dur. „Singurul mod în care puteți proteja un coș de gunoi de rozătoare este să nu puneți mâncare în el”, a declarat Gerard Brown, care conduce programul de control al rozătoarelor din oraș.
Anul trecut a fost cel mai cald an înregistrat vreodată în DC – vești proaste pentru încercările de a controla șobolanii. Brown speră că valul de frig din decembrie și ianuarie va ajuta la reducerea populației. „Frigul acționează ca un exterminator natural”, a spus el.
Brown și alți oficiali ai orașului au încercat un proiect pilot de control al nașterilor de șobolani în urmă cu mai mulți ani, dar l-au abandonat după rezultate neconcludente. Șobolanii trebuiau să consume zilnic un anticoncepțional lichid, o sarcină imposibil de garantat.
Brown a declarat că cifrele din DC ar putea fi atât de ridicate deoarece orașul încurajează locuitorii să anunțe fiecare apariție de șobolani.
Rapoartele publice privind șobolanii sunt foarte utile, dar pot fi eronate, a declarat ecologistul Parsons. În mod normal, oamenii sună doar atunci când văd ceva „neobișnuit”, a spus el, și nu atunci când sunt așteptați șobolani într-o anumită zonă.
Este incredibil de greu să se stabilească cu precizie numărul șobolanilor urbani, a adăugat Parsons. „Șobolanii sunt mici, criptici și de obicei nocturni”.
Richardson a declarat că numărul mare de șobolani din unele orașe nu este un indiciu al angajamentului autorităților de a aborda problema, dar eforturile de reducere a șobolanilor sunt adesea subfinanțate.
În opinia sa, se pot trage învățăminte din cele trei orașe incluse în studiu care au redus populația de șobolani. El consideră că succesul lor se datorează campaniilor de informare a locuitorilor cu privire la modul de a evita atragerea șobolanilor și la punerea la dispoziție a resurselor orașului pentru a-i ajuta.
Richardson a încurajat, de asemenea, autoritățile să se îndepărteze de controlul letal, „deoarece acesta nu face decât să răspundă la infestările deja existente”, și să se gândească mai mult la modul de a le interzice accesul la ceea ce șobolanii caută, cum ar fi deșeurile alimentare, accesul la gunoi și grămezile de moloz.
Constatările reprezintă un semnal de alarmă cu privire la provocarea pe care o pot reprezenta șobolanii într-o lume mai caldă, a declarat Richardson. „Dacă nu vă ocupați de acest lucru, situația se va înrăutăți. Nu vreți să fiți ca Sisif împingând bolovanul pe deal”.
În DC, Brown a declarat că este optimist în ceea ce privește lupta orașului pentru a-și ține șobolanii sub control. „Nimeni din lume nu crede că vom scăpa complet de șobolani, dar îi putem reduce la un nivel controlabil”, a spus el. „Scopul este să controlăm și să reducem”.
