- În prezent, Ministerul Educației a lansat aceste modificări în consultare publică pentru o perioadă de cinci săptămâni, timp în care toate părțile interesate au ocazia să își exprime punctul de vedere.
- Este prima poziție a Federației părinților, ce vine la 5 zile după punerea în consultare a proiectelor de planuri-cadru. Documentul include, cu titlu de exemplu, și o comparație cu situația din Suedia. Iar organizația face un apel ca părinții „să devină o voce activă în procesul de reformă”, spunând că va monitoriza procesul de consultare publică, așa încât modificările „să nu fie doar un exercițiu birocratic”.
- Aceste planuri-cadru propun o serie de schimbări esențiale, menite să crească flexibilitatea educației, să reducă supraîncărcarea elevilor și să faciliteze tranziția către piața muncii. Cu toate acestea, implementarea acestor reforme vine și cu provocări semnificative care trebuie analizate și soluționate în timp util.
Federația Națională a Părinților susține că, pentru ca aceste schimbări să fie eficiente, este esențial ca Ministerul Educației să asigure resurse financiare suficiente, formarea adecvată a profesorilor și eliminarea inechităților dintre școlile din mediul urban și cel rural. De asemenea, sunt necesare clarificări suplimentare privind modalitatea de aplicare a Bacalaureatului personalizat, precum și soluții pentru evitarea suprapunerii materiilor opționale și a problemelor logistice în organizarea orarului.
În acest context, părinții sunt încurajați să participe activ la procesul de consultare publică, să solicite explicații suplimentare și să propună soluții concrete pentru îmbunătățirea noilor planuri-cadru. O reformă educațională autentică trebuie să fie rezultatul unui dialog real între autorități, profesori, părinți și elevi, nu doar un exercițiu birocratic.
Mai jos vă prezentăm schimbările propuse, avantajele acestora, dar și riscurile și provocările care pot apărea în implementare, potrivit Federației Părinților.
În contextul consultării publice privind noile planuri-cadru pentru învățământul liceal, Federația Națională a Părinților subliniază importanța predictibilității, echității și flexibilității în procesul educațional. Noile structuri curriculare urmăresc reducerea supraîncărcării elevilor, oferind în același timp o specializare progresivă și adaptată cerințelor pieței muncii.
Aspecte esențiale pozitive ale noilor planuri-cadru:
1) Flexibilitate și personalizare – Elevii vor avea mai multe opțiuni de alegere a materiilor, în special în clasele a XI-a și a XII-a.
2) Învățământ aplicat și orientat spre carieră – Se consolidează învățământul tehnologic și dual, cu accent pe competențele necesare în câmpul muncii.
3) Simplificarea curriculumului – Se evită supraîncărcarea orară, permițând o tranziție mai lină între gimnaziu și liceu.
4) Autonomie crescută pentru unitățile de învățământ – Școlile vor putea adapta oferta educațională în funcție de resurse și nevoile comunității.
5) Oportunități mai mari pentru elevi – Posibilitatea de schimbare a filierei sau a specializării în primele clase de liceu și un bacalaureat personalizabil.
Aspecte mai puțin pozitive ale noilor planuri-cadru:
În timp ce Ministerul Educației prezintă noile planuri-cadru ca un pas spre modernizarea sistemului de învățământ, există și unele aspecte problematice care trebuie analizate cu atenție:
1) Lipsa unei consultări reale cu părinții și profesorii
Deși documentul este în consultare publică, există riscul ca deciziile finale să nu reflecte în mod real opiniile și nevoile celor implicați direct în educație. Părinții nu au fost consultați suficient în etapele inițiale ale elaborării acestor planuri.
2) Flexibilitatea crescută poate genera inegalități
Posibilitatea ca școlile să decidă asupra unor opționale sau să își personalizeze oferta educațională poate duce la disparități majore între unitățile de învățământ. Elevii din mediul rural sau din orașe mai mici ar putea avea un acces limitat la anumite materii și resurse esențiale pentru viitorul lor.
3) Supraîncărcare mascată a curriculumului
Deși planurile-cadru promit reducerea supraîncărcării, în realitate, prin introducerea unor discipline opționale obligatorii și prin accentul pe competențe multiple, elevii ar putea ajunge să aibă același volum mare de muncă, dar sub altă formă.
4) Probleme în implementare
Autonomia crescută a școlilor poate genera dificultăți în aplicarea uniformă a noilor planuri-cadru. Unele unități de învățământ nu dispun de logistica si infrastructura necesară pentru a oferi diversitatea de cursuri propusă.
5) Modificări la bacalaureat fără claritate
Planurile-cadru promit un bacalaureat personalizabil, însă nu oferă încă detalii clare despre cum va funcționa acesta și ce impact va avea asupra accesului la universități.
6) Riscul ca schimbările să fie doar formale
În trecut, multe reforme curriculare au rămas doar pe hârtie, fără efecte reale în sistem. Fără o formare adecvată a profesorilor și fără investiții în infrastructură, există riscul ca aceste schimbări să nu fie aplicate eficient.
Partea a doua: Comparație între planurile-cadru din România și cele din Suedia. Ce putem cere noi, părinții, pentru a îmbunătăți planurile cadru?
Suedia are un sistem educațional recunoscut pentru echitate, flexibilitate și orientare către competențe aplicate. Comparând planurile-cadru propuse în România cu modelul suedez, observăm următoarele diferențe majore:
1. Să solicităm mai multă flexibilitate în alegerea materiilor și posibilitatea schimbării filierei
În România, curriculumul liceal este în continuare foarte rigid, iar elevii sunt forțați să urmeze un traseu educațional fix, cu puține oportunități de ajustare. Dacă un elev alege un profil la începutul liceului (ex. Matematică-Informatică, Filologie, Tehnologic), schimbarea specializării ulterior este dificilă și necesită o recuperare aproape imposibilă a materiei.
Cum funcționează în Suedia?
- • Elevii au un sistem modular, ceea ce înseamnă că pot alege discipline pe care le pot schimba de la un semestru la altul.
- • Dacă își dau seama că un profil nu li se potrivește, pot ajusta traseul educațional fără să fie obligați să repete ani de studiu.
- • Introducerea unor materii mai flexibile, care să permită personalizarea traseului educațional.
- • Posibilitatea schimbării profilului după clasa a IX-a sau a X-a, cu un sistem de recuperare a materiei care să nu fie o barieră artificială.
- • Creșterea numărului de opționale reale, astfel încât elevii să-și poată construi un parcurs educațional mai adaptat la nevoile lor.
Ce trebuie să cerem în România?
2. Să cerem o evaluare mai diversificată, nu doar bazată pe examene
În prezent, sistemul educațional românesc este extrem de axat pe teste scrise și examene finale, fără a lua în considerare progresul elevilor pe parcursul anilor de studiu. Elevii sunt nevoiți să învețe mecanic pentru examene, în loc să își dezvolte competențe aplicate.
Cum funcționează în Suedia?
- • Evaluarea este continuuă, iar elevii primesc feedback constant de la profesori.
- • Examenele scrise nu sunt singura metodă de evaluare. Se pune accent pe proiecte, prezentări orale, lucrări creative și colaborare.
- • Notele nu sunt o obsesie, ci un instrument de învățare, iar accentul se pune pe progres, nu doar pe rezultate finale.
- • Mai multe tipuri de evaluare (ex. portofolii, proiecte practice, dezbateri).
- • Reformarea examenului de Bacalaureat pentru a permite mai multe probe opționale și un sistem mai personalizat.
- • Introducerea unui sistem de evaluare pe competențe, nu doar pe acumularea de cunoștințe teoretice.
Ce trebuie să cerem în România?
3. Să ne implicăm în consultarea publică și să cerem o colaborare reală între părinți, profesori și minister
În România, deși există consultări publice asupra planurilor-cadru, părinții și elevii au un rol marginal în procesul decizional. De cele mai multe ori, deciziile sunt luate fără a fi explicate clar și fără ca feedback-ul real să fie integrat în noile structuri curriculare.
Cum funcționează în Suedia?
- • Părinții și elevii sunt consultați real, nu doar formal, iar opiniile lor contează în stabilirea curriculumului și a metodelor de evaluare.
- • Există forumuri de dialog între părinți, profesori și autoritățile educaționale pentru ajustarea continuă a politicilor educaționale.
- • Școlile organizează întâlniri regulate cu părinții, în care se discută inclusiv metodele de predare și evaluare.
- • Crearea unui mecanism real de consultare, unde părinții să poată propune și vota schimbări în curriculum.
- • Organizarea unor dezbateri regulate între Ministerul Educației, profesori și reprezentanții părinților, cu rezultate clare și transparente.
- • Implementarea unui sistem de feedback continuu, astfel încât modificările să fie testate și ajustate în funcție de nevoile reale ale elevilor.
Ce trebuie să cerem în România?
4. Să susținem introducerea unor metode moderne de predare, bazate pe competențe applicate
Unul dintre marile defecte ale sistemului educațional românesc este că se axează prea mult pe învățarea teoretică, în loc să îi pregătească pe elevi pentru viața reală.
Cum funcționează în Suedia?
- • Elevii nu doar memorează informații, ci învață cum să le aplice prin proiecte și colaborări interdisciplinare.
- • Se pune accent pe gândire critică, rezolvarea de probleme și lucru în echipă.
- • Profesorii sunt formatori, nu doar „transmițători de informații”.
- Introducerea unor metode interactive de predare, bazate pe studii de caz, dezbateri, lucrări de echipă și învățare prin proiecte.
- Pregătirea profesorilor pentru a folosi metode de învățare bazată pe competențe, nu doar pe acumulare de informații.
Ce trebuie să cerem în România?
- Introducerea unor metode interactive de predare, bazate pe studii de caz, dezbateri, lucrări de echipă și învățare prin proiecte.
- Pregătirea profesorilor pentru a folosi metode de învățare bazată pe competențe, nu doar pe acumulare de informații.
- Adaptarea curriculumului astfel încât elevii să învețe abilități practice, cum ar fi educație financiară, gândire logică și digitalizare.
1. Să promovăm educația tehnologică ca o opțiune viabilă și să cerem investiții mai mari în acest domeniu
În România, învățământul tehnologic este subfinanțat și subevaluat, fiind perceput ca o opțiune „de rezervă” pentru elevii care nu ajung la liceele teoretice. În realitate, educația tehnologică este esențială pentru viitorul economic al țării și trebuie să fie tratată ca o prioritate.
Cum funcționează în Suedia?
- Învățământul tehnologic este bine conectat cu economia reală, iar elevii beneficiază
de stagii de practică plătite în companii.
- Există învățământ dual bine finanțat, în care școala și companiile colaborează pentru formarea profesională.
- Elevii pot obține certificări recunoscute internațional, care le permit fie să intre pe piața muncii, fie să continue studiile.
- Dezvoltarea unui învățământ dual real, în care companiile să fie implicate direct în formarea elevilor.
- Creșterea finanțării pentru laboratoare, echipamente și stagii de practică, astfel încât elevii să beneficieze de o pregătire modernă.
- Oferirea de burse și stimulente financiare pentru elevii care aleg filiera tehnologică, astfel încât această opțiune să fie atractivă.
Ce trebuie să cerem în România?
- Dezvoltarea unui învățământ dual real, în care companiile să fie implicate direct în formarea elevilor.
- Creșterea finanțării pentru laboratoare, echipamente și stagii de practică, astfel încât elevii să beneficieze de o pregătire modernă.
- Oferirea de burse și stimulente financiare pentru elevii care aleg filiera tehnologică, astfel încât această opțiune să fie atractivă.
A treia parte: Cum vedem și ce ne dorim noi, părinții?
Ideea de personalizare a traseului educațional – Elevii au mai multe opțiuni de a alege materiile de specialitate.
Încercarea de a reduce supraîncărcarea – Se propune o structură mai echilibrată a orelor.
Posibilitatea de a adapta examenul de Bacalaureat – Permite o abordare mai flexibilă în funcție de aptitudinile fiecărui elev.
Accent pe competențe și educație practică – Se vorbește mai mult despre aplicabilitate, nu doar despre teorie.
Flexibilitatea este mai mult teoretică – În realitate, multe școli NU vor avea resursele necesare pentru a oferi elevilor opțiuni reale.
Părinții și elevii nu au fost consultați suficient – Schimbările au fost făcute fără o dezbatere reală cu cei care sunt direct afectați.
Învățământul tehnologic rămâne subfinanțat – Deși se vorbește despre modernizare, școlile profesionale și liceele tehnologice nu primesc investițiile necesare.
Încă prea multă teorie și prea puțină practică – Elevii sunt în continuare obligați să învețe multe informații fără aplicabilitate reală.
Nu se rezolvă problema calității profesorilor – Dacă nu se investește în formarea
profesorilor, nicio reformă curriculară nu va avea efecte reale.
Bacalaureatul personalizat nu este clar definit – Nu știm exact cum vor fi aplicate noile reguli și dacă vor avantaja sau nu elevii.
Mai multă implicare reală în decizii – Părinții trebuie să aibă un cuvânt de spus în modul în care sunt structurate materiile și examenele.
Mai mult sprijin pentru elevii cu dificultăți – Avem nevoie de un sistem educațional incluziv, nu doar de un curriculum teoretic bine scris.
Reducerea birocrației și a teoriei inutile – Copiii noștri trebuie să învețe lucruri aplicabile în viața reală, nu doar să memoreze pagini întregi de manual.
Profesori mai bine pregătiți – Reforma trebuie să înceapă cu dascălii, nu doar cu schimbarea orarului și a materiilor.
Mai multe investiții în școli și laboratoare – Fără infrastructură modernă, orice schimbare pe hârtie este inutilă.
Concluzie:
Noile planuri-cadru conțin elemente pozitive, dar și provocări semnificative. Federația Națională a Părinților Edupart va monitoriza procesul și va solicita măsuri concrete pentru a preveni efectele negative asupra elevilor, părinților și profesorilor. Este esențial ca aceste modificări să nu fie doar un exercițiu birocratic, ci să aducă o reală îmbunătățire a sistemului de educație pentru ca sistemul educațional românesc să devină mai performant și adaptat la cerințele actuale. părinții trebuie să devină o voce activă în procesul de reformă.
