Referatul cu propunerile de arestare în dosarul Nordis are 600 de pagini, în care sunt descriese presupusele fapte penale, sunt redate interceptări, sunt prezentate cheltuieli de lux făcute din banii clienților păgubiți. În condițiile în care doar referatul pentru măsuri preventive are 600 de pagini, întregul dosar este deosebit de stufos, relatează surse judiciare, iar aspecte cu adevărat spectaculoase vor ieși la iveală în următoarele luni.
Aproximativ 50 de politicieni ar avea legături cu afacerile Nordis. Patronii firmei au încercat să se „blindeze” prin relații și favoruri făcute politicienilor din tot spectrul politic. Prin diverse operațiuni financiare, unii politicieni au reușit să intre în posesia unor apartamente construite de Nordis, în vreme ce cumpărătorii de rând s-au văzut și fără imobile, și fără banii plătiți antipat.
În contextul anchetei desfășurate de DIICOT și a iminentei extinderi a dezbaterilor publice pe această temă, nu ar trebui considerată o mare surpriză nici decizia bruscă a unui important lider politic de a se retrage din Parlament. Deși nu există informații oficiale pe această temă, în unele cercuri există discuții despre tranzații între persoane apropiate de liderul politic și firma Nordis.
Grupul imobiliar Nordis a înșelat aproximativ trei sferturi dintre clienții săi printr-un sistem în care aceștia plăteau avansuri foarte mari (90-95%) pentru apartamente care fie nu erau construite, fie nu aveau autorizațiile necesare. Dezvoltatorul îi amâna sistematic, folosind pretexte false precum probleme administrative, condiții meteorologice sau întârzieri cauzate de pandemie și război. Banii obținuți, aproape 200 de milioane de euro, erau retrași în numerar sau transferați între firme și persoane apropiate grupării, inclusiv Laura Vicol și Vladimir Ciorbă.
Rețeaua era structurată ierarhic, având trei lideri principali, un eșalon de directori și contabili, precum și executanți care mutau banii între conturi. Activitatea frauduloasă era susținută de notari și avocați care facilitau tranzacțiile și documentația necesară, conștienți de natura ilegală a operațiunilor. Mijloacele de înșelăciune includeau prezentarea de informații false despre stadiul proiectelor, vânzarea aceleiași unități locative mai multor clienți și impunerea unor clauze abuzive care restricționau drepturile cumpărătorilor.
În ciuda gravității situației, autoritățile locale, deși responsabile de supravegherea disciplinei în construcții, au reacționat tardiv și au aplicat sancțiuni modeste, fără a lua măsuri drastice împotriva dezvoltatorului. Procurorii DIICOT au descoperit că multe dintre imobile nu aveau autorizații valide și că gruparea ascundea aceste aspecte clienților, inducându-i în eroare pentru a obține plăți în avans. În plus, unii cumpărători erau forțați să cedeze dreptul de folosință asupra apartamentelor, care ulterior erau utilizate pentru operarea hotelului Nordis.
