Tânăra atrage atenția asupra dificultăților și perspectivelor limitate ale domeniului, în special în sectorul public.
„Dacă ne raportăm la job-urile de la stat, situația e și mai deprimantă (exemplu: psiholog școlar). Nu merge aproape nimeni pe calea asta (doar în cazuri de disperare totală sau în cazurile foarte rare în care cineva face asta pentru că o consideră o misiune/menire personală) pentru că perspectivele sunt sumbre, atât dpdv salarial, cât și al potențialului de creștere în carieră care tinde spre 0. Da, există pe la stat câteva posturi bune, dar le poți numără pe degetele de la o mâna și adesea nu sunt tocmai disponibile pentru muritorul de rând.
Altă problemă e suprasaturarea, generată de faptul că multe universități au mărit constant numărul de locuri pentru a întâlni entuziasmul pe care mulțimea de absolvenți de liceu îl are față de domeniu… sau pentru că e, în fond, o oportunitate bună de tot de a face niște bani de către respectivele instituții. Nu spun că nu e nevoie de psihologi, dar numărul de locuri a fost majorat în mod nesustenabil.
De asemenea, aceasta a evidențiat și punctele slabe ale instituției de învățământ.
„În ceea ce privește facultatea în sine, sunt și aici multe impedimente la care mulți nu se așteaptă. În primul rând, nu e o facultate tipică de uman și, la cum se face psihologia în multe centre universitare (Inclusiv de la noi) vei mânca statistică pe pâine, eventual cuplată cu biologie pe bandă rulantă.
Spun asta așa, doar pentru a sparge bula celor care cred că e o facultate de uman. Paradoxul este, însă, că psihologia este aproape o facultate de real, fără beneficiile uneia, dar cu cam toate dezavantajele unei facultăți de uman (pe piață muncii, cel puțin).
Deși are un nume care sună interesant, peste 90% din materia studiată este opacă, inodoră și insipidă, iar cine se așteaptă la „studierea comportamentului uman” se va lovi rapid cu capul de meniul cu antreu de statistică, fel principal statistică, desert statistic și cu garnitură de biologie.
Nu vreau să mă bag acum în discuții despre evoluția psihologiei că știință, dar trebuie să știi la ce să te aștepți atunci când alegi această specializare. Orice speranța pentru o facultate cu o materie interesantă, atipică, mai „umană” este absolut deșartă și nu vei găsi așa ceva aici”, a adăugat ea.
Românca a menționat și situațiile în care, în opinia sa, alegerea acestei facultăți ar fi justificată.
„Dacă vrei să dai la o facultate pentru că ai nevoie de afurisita aia de hârtie (care, să fim serioși, uneori e necesară în mod absurd), du-te oriunde altundeva. O diplomă de care ai nevoie doar „așa, să fie acolo” se obține de n ori mai ușor la alte specializări și cu mult, MULT mai puțină bătaie de cap, că în final să fie exact la fel de „valoroasă” precum cea de la psiho.
Singurul caz în care are sens să mergi la psihologie este dacă știi din start cu ce se mănâncă domeniul și încă îți inspiră o pasiune aproape dusă la extrem. Dacă nu trăiești, respiri, bei, mănânci și visezi psihologie, nu are rost să faci greșeală de a trece prin facultatea asta.
Psihologia e o opțiune „în trend”, dar majoritatea nu știu situația reală din spate până e prea târziu și deja s-au înhămat la studii în domeniu. Sunt mulți care aruncă în stânga și în dreapta cu afirmații false sau trunchiate prin care vor să dea de înțeles că e un domeniu cu foarte multe oportunități și în care totul e roz, deși realitatea este profund diferită”, a completat tânăra.
Avertismentul său vine într-un moment crucial pentru viitorii studenți, oferind o perspectivă realistă asupra unei facultăți care atrage anual sute de tineri, dar care, potrivit ei, nu oferă întotdeauna ceea ce aceștia își imaginează.
