O zi de mare bucurie a fost trăită astăzi în Arhiepiscopia Chișinăului, unde clericii și credincioșii l-au primit cu inimile deschise pe Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului.
Întâmpinare solemnă în inima Basarabiei
Într-o atmosferă solemnă, plină de rugăciune și emoție, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului și Mitropolitul Basarabiei, alături de noul său episcop vicar, au fost întâmpinați de un sobor de preoți, oficialități, oameni de cultură și numeroși credincioși de pe ambele maluri ale Prutului.
Sfânta Liturghie și cuvântul de învățătură al noului episcop
Evenimentul a început cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Chișinău, păstorită de părintele Anatolie Goncear.
În cadrul slujbei, clericii și credincioșii s-au unit în rugăciune pentru noul episcop, care începe o misiune plină de provocări și binecuvântări.
După Liturghie, Preasfințitul Părinte Nectarie a rostit un emoționant cuvânt de învățătură, adresându-se tuturor celor prezenți:
„Episcopatul nu este o cinste lumească, ci o cruce”
„Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a trimis pe ucenicii Săi să vestească Evanghelia mântuirii, le-a poruncit:
„Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi.” (Luca 10, 5-6).
Următor acestei porunci dumnezeiești, pășesc astăzi în mijlocul vostru și vă zic din toată inima: Pace vouă!
Prin mila și pronia lui Dumnezeu, am fost astăzi chemat la slujirea arhierească pe pământul binecuvântat al Basarabiei, vegheat de Sfântul Ștefan cel Mare, pentru a împlini ceea ce părinții și înaintașii noștri au zidit cu rugăciune și jertfă.
Episcopatul nu este o cinste lumească, ci o cruce. Iar această cruce nu este una de povară, ci una de lumină, căci orice cruce dusă cu Mântuitorul devine izvor de bucurie.”
„Vin cu nădejde în Hristos și cu ascultare față de Mitropolitul Petru”
„De aceea, nu vin la această slujire cu încredere în mine însumi, ci cu nădejde în Hristos, Cel care a spus:
„Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12, 9).
Cu acest gând și cu inimă smerită vin astăzi în mijlocul vostru, în ascultare față de Înaltpreasfințitul Petru, ca împreună să lucrăm la mântuirea sufletelor și întărirea Bisericii lui Hristos.
Sfântul Ignatie al Antiohiei ne spune că episcopul este „chip al Tatălui” în mijlocul comunității. Dar acest chip nu este unul al autorității lumești, ci al iubirii părintești, al răbdării și al rugăciunii.
De aceea, dorința mea este să fiu un episcop care ascultă, un părinte care îmbrățișează, un frate care sprijină.”
Recunoștință pentru înaintași și unitate între frații de pe ambele maluri ale Prutului
„Îi mulțumesc lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-a chemat în mijlocul vostru. Sunt recunoscător Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și Sfântului Sinod pentru încrederea acordată, dar mai ales Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru, pentru dragostea părintească cu care m-a primit.
De asemenea, îi sunt dator Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru binecuvântarea dată să vin în Basarabia, dar și vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitului Pimen, care m-a format duhovnicește.”
„Am venit să fiu unul dintre voi”
„Preaiubiții mei,
Am venit să fiu unul dintre voi, dar nu vin singur, ci cu iubirea fraților din dreapta Prutului, care, deși despărțiți vremelnic prin hotare, rămânem uniți în același cuget sfânt al rugăciunii.
Vin la voi cu inima deschisă și cu sufletul plin de nădejde. Îmi pun în mâinile voastre toată încrederea, chemându-vă să fim împreună-lucrători ai lui Dumnezeu în via Sa.
Să lucrăm cu dragoste, să zidim cu credință, să mărturisim cu îndrăzneală, pentru ca nimic din ceea ce ne-a fost lăsat moștenire să nu se piardă, ci să înflorească spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră.”
Îndemn la rugăciune și unitate
„Știu că vom merge împreună pe un drum presărat cu încercări. Dar mă sprijin pe harul Domnului și pe dragostea voastră.
De aceea, nu cer altceva de la voi decât să mă pomeniți în rugăciuni, ca Domnul să mă întărească în această slujire. Iar eu, cu dragoste, vă voi fi slujitor și sprijin smerit în toată lucrarea cea bună.
Vă îndemn să priveghem împreună, căci vremea în care trăim cere multă înțelepciune, smerenie și jertfă.
Să ne punem toată nădejdea în Hristos, căci El este Cel ce ne întărește și ne dă biruință în toate.
Să rămânem uniți în rugăciune, slujire și dragoste, știind că numai împreună vom putea duce mai departe această sfântă cruce.
Vă îmbrățișez pe toți cu dragoste părintească și mă rog ca Dumnezeu să ne întărească pe toți.”
