Fostul preşedinte al României Emil Constantinescu, preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului (ISACCL), a pledat, luni, pentru utilizarea principiilor de diplomaţie culturală în vederea edificării unei culturi a păcii prin educaţie în sprijinul eforturilor depuse de canalele diplomaţiei clasice şi comunitare.
Constantinescu a fost invitat să participe la o serie de dezbateri, lansări de carte şi expoziţii organizate de Muzeul „Carol I” al Brăilei în parteneriat cu Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul şi ISACCL pentru a marca, luni, trei ani de la invazia Ucrainei de către Federaţia Rusă.
„Este nevoie de un demers demistificator care trebuie să înceapă prin reconsiderarea pericolului populismului care, generalizat, deschide poarta unui nou autoritarism. Acest demers trebuie să se bazeze pe perenitatea idealurilor în faţa intereselor şi manipulărilor de orice natură. Cauzele profunde ale conflictelor ce afectează societatea contemporană vin din diferenţele de mentalitate şi psihologie colectivă remanente în memoria naţiunilor sau grupurilor etnice ori religioase ca expresii ale unor frustrări istorice. Chiar dacă diplomaţia clasică a relaţiilor şi interacţiunilor dintre state, bazată pe presiuni politice, militare şi economice, poate controla aceste frustrări pentru o vreme, ea nu poate împiedica utilizarea lor în momente de criză, când aceste doleanţe, reale ori percepute, sunt instrumentate în mediul politic pentru a provoca şocuri emoţionale care să deturneze nemulţumirea cetăţenilor de la problemele economice şi sociale spre grupări etnice sau religioase considerate ostile”, a afirmat fostul şef al statului, potrivit unei postări pe pagina ISACCL.
El a susţinut că „diplomaţia culturală poate funcţiona ca un mijloc pentru a preveni utilizarea acestor ‘ţapi ispăşitori’ în politici ostile, chiar belicoase, pe plan intern şi extern”.
„De fiecare dată, în orice context, ea începe printr-un dialog bazat pe acceptarea celuilalt; însă se împlineşte numai prin ‘înţelegerea celuilalt’, atunci când admitem că poate am avea ceva de învăţat chiar şi de la o cultură diferită de a noastră. Simt, totuşi, nevoia unei clarificări importante: Nu sunt, şi nu am fost niciodată adeptul unor perspective utopice care să înlocuiască diplomaţia clasică cu cea culturală. În schimb, sunt adeptul strânsei asocieri a celor două. Am convingerea că acest moment nu va fi cântecul de lebădă al ordinii internaţionale multilaterale instituite în urma celui de-Al Doilea Război Mondial, şi nici al diplomaţiei tradiţionale de formaţie clasică. Însă, forma pe care o vor lua acestea pe viitor va fi, în mare măsură, influenţată de gradul în care fiecare dintre noi, la nivel individual, instituţional, civic sau guvernamental, va alege să îşi însuşească nu doar conceptele fundamentale ale unei diplomaţii culturale aflate, încă, în formă incipientă, ci şi preceptele unei culturi universale a păcii bazată pe înţelegerea celuilalt şi edificată printr-o educaţie continuă”, a spus Constantinescu.
Preşedintele Consiliului Ştiinţific al ISACCL a subliniat că atunci când „forţa dreptului” este înlocuită de „dreptul forţei”, trebuie să apelăm la „forţa principiilor morale” care au intrat în conştiinţa umanităţii sub forma credinţei care alege între Bine şi Rău.
„Prăbuşirea pe cale paşnică, în 1989, a unei dictaturi criminale – regimul stalinist al Uniunii Sovietice care a ucis mai multe milioane de oameni din propriul popor decât pierduse în cel de-Al Doilea Război Mondial – lucru nemaiîntâlnit în istoria lumii – a demonstrat că oamenii pot acţiona pentru idealul Păcii atunci când cred în valorile umaniste. Cultura păcii nu este un remediu pe termen scurt. Ea este un lung ‘drum al nopţii către zi’, care nu poate fi parcurs decât printr-un program complex şi îndelungat de educaţie din copilărie până la senectute, în şcoală, în societate, şi în familie. Impactul, contextul şi consecinţele constituirii organice a unei culturi a păcii trebuie să fie asumate la nivel individual, consolidate la nivel civic şi sprijinite la nivel legislativ şi guvernamental. Dacă reuşim să atingem aceste deziderate, am convingerea că omenirea, şi în special generaţiile tinere astăzi şi cele ce vor veni mai târziu, vor reuşi să deosebească Binele de Rău. Mai cred şi că, atunci când aceştia vor ajunge în poziţii de decizie, vor fi capabili să transforme valoarea morală asumată a acestui bine al vieţii într-o pace universală care, chiar dacă astăzi pare un vis, poate deveni realitate”, a mai arătat Emil Constantinescu.
