Unul dintre cele mai frecvente mituri este acela că o clădire care nu a fost încadrată într-o clasă de risc seismic este automat sigură. În realitate, lipsa încadrării înseamnă doar că nu a fost realizată o expertiză, iar riscul real rămâne necunoscut. Potrivit normativului P100-3/2019, clădirile sunt clasificate în patru clase de risc seismic: RsI (cele mai vulnerabile) până la RsIV (cele conforme cu standardele actuale de siguranță).
O altă concepție greșită este că se poate expertiza seismic doar un apartament dintr-un bloc. AICPS explică faptul că evaluarea riscului seismic necesită analiza întregii structuri a clădirii, inclusiv elementele structurale și nestructurale. Expertizele parțiale, realizate pe o singură unitate locativă, pot genera concluzii eronate și riscuri neprevăzute.
În anii ’90, clădirile au fost încadrate în categorii de urgență (U1, U2, U3), care nu reflectau gradul de vulnerabilitate structurală, ci stabileau termene de consolidare. Aceste termene, depășite deja cu decenii, nu pot fi echivalate automat cu clasele de risc seismic din prezent. Astfel, o reevaluare conform normativelor actuale este esențială pentru a determina vulnerabilitatea reală a unei construcții.
Un alt mit răspândit este acela că o clădire care a trecut prin cutremurul din 1977 fără avarii semnificative este sigură și în prezent. În realitate, materialele se degradează în timp, iar fiecare eveniment seismic succesiv poate slăbi structura unei clădiri. Așadar, faptul că un imobil a supraviețuit unui cutremur nu garantează rezistența sa în viitor.
Multe persoane consideră că blocurile construite înainte de 1989 sunt mai sigure decât cele moderne, însă specialiștii subliniază că, deși există suspiciuni privind calitatea unor construcții recente, și înainte de 1989 au existat probleme structurale, mai ales după 1985. Pe de altă parte, construcțiile moderne beneficiază de norme de proiectare mai riguroase, materiale mai performante și un control mai strict al execuției.
AICPS avertizează că doar inginerii care dețin atestat de expert tehnic eliberat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, după cel puțin 12 ani de experiență și examene riguroase, pot emite legal astfel de documente. Proprietarii sunt sfătuiți să verifice lista experților autorizați pe site-ul ministerului înainte de a angaja un specialist.
Expertiza tehnică presupune investigații detaliate, inclusiv:
- măsurători și decopertări pentru identificarea elementelor ascunse,
- cercetări geotehnice și testarea fundațiilor,
- analize de laborator asupra materialelor structurale.
În urma acestor analize, expertul tehnic stabilește măsurile necesare pentru consolidare și siguranță.
AICPS subliniază că supraviețuirea unui cutremur trecut nu oferă garanții pentru viitor, dar expertizarea și consolidarea corect realizate pot salva vieți și proteja patrimoniul. Asociația pune la dispoziția publicului materiale informative gratuite, precum ghiduri despre expertizele tehnice și clasele de risc seismic, disponibile pe www.aicps.ro.
