Totuși, în anumite regiuni ale lumii, consumul cărnii de animale carnivore nu este neobișnuit. De exemplu, carnea de urs este apreciată în unele zone ale emisferei nordice, în timp ce crocodilii și aligatorii sunt considerați delicatese în SUA, China, Etiopia și Australia.
În plus, mulți dintre peștii consumați de oameni sunt prădători care se hrănesc exclusiv cu alți pești.
Cu toate acestea, preferința generală este pentru animalele erbivore. Există mai multe ipoteze care explică acest fenomen, de la gustul mai puțin plăcut al cărnii carnivorelor până la interdicții religioase împărtășite de diferite culturi.
La fel ca oamenii, animalele trăiesc în contact cu numeroase microorganisme, unele inofensive, altele periculoase. În plus, carnivorele acumulează în organism nu doar proprii microbi și paraziți, ci și pe cei ai prăzii lor. Cu cât un prădător se află mai sus în lanțul trofic, cu atât riscul de a acumula agenți patogeni crește.
Acest fenomen este deja o problemă chiar și în cazul consumului de carne de erbivore – de exemplu, contaminarea cărnii de porc sau de pui cu bacterii precum Salmonella. În cazul superprădătorilor, care se află în vârful lanțului trofic, riscurile sunt și mai mari.
Gustul și textura
Pe lângă problemele de sănătate, carnea carnivorelor nu este apreciată din punct de vedere gustativ. Prădătorii tind să fie mai supli și mai musculoși decât prada lor, având mai puțin țesut adipos și fibre musculare mai groase. Din această cauză, carnea lor este mai tare și mai puțin aromată.
Un alt motiv important pentru care oamenii evită consumul de carnivore este ineficiența din punct de vedere ecologic și energetic. Creșterea animalelor pentru consum presupune deja un cost ridicat – de exemplu, producerea unui kilogram de carne de vită necesită peste 15.000 de litri de apă.
Dacă această carne ar fi folosită pentru hrănirea unui prădător, iar apoi oamenii ar consuma acel prădător, pierderea de energie ar fi și mai mare. Acest principiu este explicat de conceptul de „niveluri trofice” din biologie: cu cât un animal se află mai sus în lanțul trofic, cu atât consumă mai multă energie pentru a supraviețui.
Carnivorele necesită mai multe resurse decât erbivorele, iar acest lucru nu este doar ineficient, ci și costisitor, scrie atlas-geografic.net.
Un alt aspect important este influența religiei. Atât iudaismul, cât și islamul interzic consumul anumitor prădători. Cultura joacă un rol esențial în modelarea dietei umane, iar în multe societăți consumul de carne de carnivore este un tabu puternic.
Toți acești factori – siguranța alimentară, gustul, costul de producție și influențele culturale – contribuie împreună la preferința pentru consumul de erbivore și la evitarea cărnii de prădători.
