Sărbătorile zilei din 8 Martie 2025 – Sf. Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj / Sf. Ier. Mărturisitori Teofilact, episcopul Nicomidiei
Ortodoxe
Sf. Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj;
Sf. Ier. Mărturisitori Teofilact, episcopul Nicomidiei
Greco-catolice
Sf. ep. Teofilact al Nicomediei; Sf. Teodor
Romano-catolice
Sf. Ioan al lui Dumnezeu, călug.
Sfântul Liviu s-a născut în 16 mai 1898, în Cristian, judeţul Braşov. A studiat teologia la Sibiu şi Cernăuţi, iar în 1927 a fost hirotonit preot. A fost profesor şi rector al Academiei Teologice din Cluj, fiind cunoscut pentru o viaţă sfântă, dedicată lui Dumnezeu.
În 1958, sub ascultarea episcopului Teofil Herineanu, a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor şi adulţilor care l-a adus în atenţia Securităţii.
A fost arestat în 1958, suferind torturi fizice şi psihice. În 1959, Liviu-Galaction a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A fost încarcerat în penitenciarele Aiud şi Gherla.
În data de 8 martie 1961, a trecut la cele veşnice, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus, fiind înmormântat în groapa comună a martirilor de la Aiud. Cu prilejul Anului Centenar al Patriarhiei Române, Sfântul Liviu a fost canonizat alături de alţi 15 sfinţi români din secolul XX.
În timpul ereziei iconoclaste (împotriva icoanelor), Teofilact a mers din părţile Răsăritului la Constantinopol şi acolo l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu Sfântul Tarasie, marele luminător al Bisericii, care era încă mirean, demnitar şi sfetnic de taină al împăratului.
Sfântul Tarasie, după ce a murit împăratul Leon, luptătorul împotriva icoanelor (717-740), în timpul împăratului Constantin, fiul său (741-775), şi al împărătesei Irina, a devenit patriarh al Constantinopolului şi în această calitate a convocat ultimul dintre cele şapte sinoade ecumenice (787).
Cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, ţinut la Niceea, a condamnat iconoclasmul ca erezie şi a restabilit cultul sfintelor icoane.
În urma ridicării în treapta de patriarh a Sfântului Tarasie, Sfântul Teofilact, împreună cu Sfântul Mihail al Sinadelor, lăsând lumea, a intrat în viaţa monahală, fiind trimis de patriarh la o mănăstire aflată în apropierea Mării Negre.
Mai târziu, Sfântul Teofilact a fost hirotonit episcop al Nicomidiei.
În timpul împăratului Leon Armeanul (813-820), atunci când mişcarea iconoclastă a avut o revenire, Sfântul Teofilact a fost exilat. A trăit în exil până la sfârşitul vieţii pământeşti, într-o veche localitate, Strovilon, de pe ţărmul turcesc al Mării Negre.
„Şi acolo, mărturisitorul lui Hristos şi ajutătorul cel mare al dreptei credinţe, şi-a petrecut cealaltă vreme a vieţii sale în strâmtorare şi mare chinuire şi s-a mutat către Domnul”. (Vieţile Sfinţilor)
În timpul împărătesei Teodora (842-856), trupul Sfântului Teofilact a fost adus în Nicomidia şi aşezat în biserica ctitorită de el. (surse: https://basilica.ro; https://doxologia.ro; Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com)
