Această propunere a Comisiei sugerează o reducere cu 90% a emisiilor de dioxid de carbon în comparație cu nivelurile din 1990.
Se reamintește că luna trecută Bruxelles-ul a declarat că va modifica legea UE privind clima în acest trimestru.
Cu toate acestea, un purtător de cuvânt al Comisiei a subliniat în cadrul unui briefing de presă regulat că acest lucru nu se va întâmpla, refuzând în același timp să confirme când vor fi anunțate noile angajamente.
„Putem spune cu încredere că nu va fi aprobat în primul trimestru”, a spus el.
UE – la fel ca majoritatea țărilor din lume – a ratat, de asemenea, termenul limită din februarie pentru a transmite ONU un plan climatic pentru 2035, despre care Comisia a spus că ar trebui să fie derivat din obiectivul UE pentru 2040.
Această întârziere vine pe măsură ce prioritățile europene s-au îndreptat către apărare și competitivitate, în special după revenirea lui Donald Trump la putere în Statele Unite și trecerea sa către politici mai puțin ecologice.
Joia trecută, în cadrul unei întâlniri a miniștrilor mediului la Bruxelles, problema nici măcar nu a fost inclusă oficial pe ordinea de zi, reflectând o abordare prudentă a executivului european, în ciuda informațiilor inițiale că acest lucru s-ar întâmpla.
La rândul ei, Teresa Ribera, vicepreședintele Comisiei Europene, responsabilă cu tranziția ecologică, a asigurat că va fi prezentată „cât mai curând posibil” o propunere oficială pentru a oferi un cadru mai clar pentru actorii industriali, care se luptă deja într-un regim de mare incertitudine și instabilitate.
Cu toate acestea, mai mulți observatori notează o inacțiune îngrijorătoare în această problemă.
Linda Kalcher, director general al think tank-ului Strategic Perspective, în declarațiile sale pentru energynews.pro, estimează că întârzierea slăbește poziția internațională a Uniunii și oferă altor regiuni un pretext pentru a-și amâna propriile angajamente în materie de climă.
Lipsa consensului între statele membre adâncește indecizia. Franța nu a susținut încă obiectivul de 90%, cerând în schimb accentul pe măsuri sectoriale specifice, în special în industrie. Agnès Pannier-Runacher, ministrul adjunct al industriei din Franța, a subliniat că orice țintă trebuie să fie „robustă și bazată pe traiectorii realizabile”.» Italia propune o reducere mai mică, între 80% și 85%, pentru a menține flexibilitatea pentru statele membre. Republica Cehă, la rândul ei, consideră ținta de 90% nerealistă, având în vedere structura industriei sale grele.
Dezbaterea relevă o polarizare tot mai mare în cadrul Parlamentului European, unde partidele de dreapta critică concentrarea asupra anului 2040 în detrimentul etapei 2035, pentru care Uniunea este obligată să-și prezinte foaia de parcurs pentru climă (Contribuția Națională Determinată, sau NDC) Națiunilor Unite. Peter Liese, deputat în Parlamentul European din cadrul Partidului Popular European (PPE), a subliniat această lipsă de vizibilitate, menționând că termenul limită din februarie a trecut deja.
Mandatul reînnoit al președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, începe cu promisiuni de simplificare administrativă, în special pentru companiile care se confruntă cu cerințe de conformitate. În timp ce Comisia susține că rămâne angajată față de obiectivele climatice, mai multe organizații neguvernamentale observă o slăbire a impulsului început de Pactul verde european.
Calendarul se poate schimba în iulie, când Danemarca preia președinția prin rotație a Consiliului Uniunii Europene de la Polonia. Până atunci, actorii din industrie și instituționali rămân în așteptarea unui mesaj clar cu privire la viitoarea traiectorie de reglementare și financiară.
