În satul Batiz, astăzi parte a orașului Călan, a fost înființată prima manufactură de ceramică fină din centrul și estul Europei. Renumele ei s-a extins rapid dincolo de granițele țării, iar piesele produse aici erau apreciate pe întreg continentul. Fabrica a fost fondată în anul 1822, iar istoria sa a fost redescoperită în 1968 de cercetătorii Magdalena Bunta și Paul Gyulai, care au scos la lumină trecutul unei adevărate bijuterii industriale, conform Bugetul.ro.
Astăzi, din vechea uzină au mai rămas doar câteva ruine, dar ele sunt martore ale unei epoci în care ceramica produsă la Batiz era la mare căutare. Arheologii au identificat urmele unor ateliere, resturi de cuptoare, matrițe, recipiente de topire, piese de probă și numeroase obiecte defecte – toate dovezi ale activității intense din acea perioadă.
Cercetătorii care au documentat istoria fabricii i-au dedicat o amplă monografie, o lucrare valoroasă care consemnează succesul și impactul său. Ceramica de la Batiz era livrată în diverse colțuri ale Europei, fiind considerată un produs de lux. Porțelanul, extrem de costisitor, era rezervat claselor înstărite, în timp ce pentru uzul cotidian se producea faianță fină sau maiolica, o variantă mai accesibilă. Acest tip de ceramică își trăgea numele de la orașul italian Faenza.
Fondatorii fabricii au fost Georg d’André, meșteșugar venit din Triest, și Nalátzy József, proprietarul moșiei din Batiz. Împreună, au pus bazele unei manufacturi care avea să impresioneze Europa încă de la primele produse, printre care un elegant serviciu de masă pentru 24 de persoane.
La Batiz se realizau obiecte din faianță fină, cu forme estetice, decorate cu foiță de aur și smalțuri colorate. De o notorietate aparte s-a bucurat „porțelanul negru de Batiz”, un tip de ceramică rar și original în contextul Europei Centrale.
Deși activitatea fabricii s-a încheiat după șase decenii, povestea ei continuă să fascineze prin inovația, rafinamentul și contribuția sa remarcabilă la arta ceramicii europene.
