A 14-a brăţară regală dacică de aur, care a fost prezentată, miercuri, la Muzeul Naţional de Istorie a României, este cea mai grea recuperată de autorităţi până acum, având 1,28 kilograme, este polispiralică, este printre cele mai lungi şi este 100% autentică, a declarat dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, fost manager al MNIR, care a realizat expertiza. Decoraţia sa este specială: are capetele care se termină cu cap de dragon înaripat, o combinaţie dintre o reptilă şi un mamifer cu blană. Piesa de patrimoniu, „100% autentică” a fost repatriată după 13 ani de la cea mai recentă recuperare. Una dintre constatările expertizei este faptul că „activitatea ilegală de braconaj arheologic şi export ilegal continuă”.
Ernest Oberlander-Târnoveanu, care face parte din echipa care a conlucrat la recuperarea ei, a explicat modul în care a realizat expertiza şi constatările făcute.
Expertiza brăţării a dezvăluit câteva premiere
„Mi-am dat seama imediat că este din aur şi că este o brăţară dacică regală, din grupul stilistic al brăţărilor 1-4, 6-13. Se deosebeşte de brăţara 5. Brăţara cântăreşte 1,286, 70 de kilograme, este cea mai grea brăţară recuperată până acum. În dosar avem informaţii despre brăţări care cântăreau chiar şi un kilogram şi jumătate. Se cheamă polispiralică pentru că are mai mutle spire. Are capetele decorate cu plăci care se termină cu capete de dragon înaripat. În cazul brăţării 14 este un dragon special, o combinaţie dintre o repltilă şi un mamifer, are blană. Are lungimea desfăşurată de 1 metru 81 cm, este printre cele mai lungi dintre cele care s-au recuperat. Cea mai lungă are 2,88 de metri. Majoritatea au dimensiuni mai mici”, a declarat fostul director al MNIR.
„Este lucrată cu aceeaşi tehnică şi unelte ca şi brăţările recuperate până acum. Se turna un lingou care provenea dintr-o singură şarjă. După ce se turna lingoul, începea modelarea ei. Modelarea ei s-a făcut cu unelte de lemn tare pe o nicovală de lemn. Acest lucru e dovedit de urmele lăsate de unealtă pe brăţară. Modelajul seamănă mai degrabă cu tehnica fierarilor, nu a bijutierilor. Aurul era la curtea acestui rege care a comandat brăţările, pentru că fără îndoială este vorba despre comenzi regale, în cantitate atât de mare încât îşi puteau permite să facă piese masive, nu goale pe dinăuntru, cum erau cele celtice. După modelaj, care implica o dexteritate absolut fabuloasă, porneau de la lingou de circa 70 de cm, prin batere, prin fasonare, ajungeau la dimensiunea de un metru şi jumătate. După ce se termina fasonajul, urma etapa de decorare. În acest caz, mai întâi s-au făcut şapte palmete cu un poinson ca fiind identic cu care s-au lucrat brăţările 4, 9 şi 13, ceea ce este foarte important, pentru că arată că toate provin din atelierul aceluiaşi meşter”, a afirmat specialistul.
Pe lângă palmete, decorul mai consta în folosirea dăltiţei gravorului pentru a realiza detaliile: ochii, sprâncenele, decorul capului, al aripilor şi alte elemente. Tot acum, se retuşau şi eventualele erori de modelaj şi se vede foarte clar că piesa a fost reparată. Urmele sunt clare.
Potrivit expertului, „odată încheiat procesul de modelare şi de decorare, intervenea faza finală, pe un tambur de lemn brăţara era rulată pentru a căpăta forma obişnuită cu mai multe spirale. În cazul acestei brăţări, am constatat, că avea doar trei spire complete şi două jumătăţi, ceea ce ne-a permis să identificăm faptul că nu face parte din brăţările urmărite până acum. Asta deschide un nou front de investigaţie, foarte important. Această brăţară a 14-a aparţine unui grup pe care nu l-au cunoscut până acum. Este o brăţară brută, ea nu a fost folosită de nicio persoană. În momentul în care era dăruită cuiva, era adaptată dimensiunii persoanei respectivă”.
Analizele făcute la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele dovedesc că metalul este aliaj natural, de aur, argint şi cupru, deci nu s-au îndepărtat din acest aliaj cuprul şi argintul, ci este materia brută, rezultată din spălarea nisipurilor aurifere şi din culegerea de pepite. În brăţară au fost descoperite urma de cositor, element chimic care se găseşte în aurul aluvionar.
Expertiza a început în octombrie 2024 şi a fost definitivată în urmă cu două zile, a declarat istoricul Oberländer-Târnoveanu, care spune că „brăţara este 100% autentică, datorită faptului că este lucrată cu aceleaşi tehnici, decor şi aceleaşi unelte ca la celelalte brăţări”. Conform acestuia, „ea deschide o perspectivă pe care până acum n-am bănuit-o, că activitatea ilegală de braconaj arheologic şi export ilegal continuă”.
Cea mai tipică bijuterie dacică
„Brăţara datează din a doua jumătate a secolului I î.Hr, face parte din seria a doua de dezvoltare cronologică a artei metalelor preţioase la daci. Este poate cea mai tipică bijuterie dacică, care îi deosebeşte pe daci de orice alte civilizaţii contemporane”, a mai spus Târnoveanu. „N-au fost imitate niciodată în metale comune, ele se găsesc doar în argint, argint aurit, niciodată în cupru sau alte metale, ceea ce dovedeşte că folosirea lor a fost foarte redusă”.
„Suprafaţa brăţării este acoperită nu doar cu minerale din sol, de exemplu calciu sau bariu, dar este acoperită cu compuşi de cupru sau fier, dar fier produs artificial. Toată suprafaţa este acoperită cu o peliculă verzuie, nu se vede cu ochiul liber, ci doar dacă este mărită fotografia de peste 10 ori, se vede că este acoperită cu cloruri şi carbonaţi de cupru şi cu depuneri foarte consistente, foarte tari, de natură geologică”, a subliniat istoricul.
Expertul bănuieşte că brăţara a stat lângă obiecte de argint
„Brăţara este foarte groasă, spiralele încep la 8 mm şi jumătate şi au o grosime medie de 7,5 mm. Ele nu se deformează. Nu ştim condiţiile în care s-au găsit. Ceea ce vă pot spune este că această brăţară a stat lângă nişte obiecte de argint care conţin şi cupru, mai exact monede dacice de tip coson. Tot argintul antic şi medieval conţine obligatoriu cupru pentru că altfel nu poate să fie lucrat. Cuprul este mai activ din punct de vedere chimic decât argintul şi intră mai rapid în relaţie cu componentele din sol şi se transformă în carbobanţi şi cloruri de cupru”, a explicat Oberländer-Târnoveanu.
În prezent, la MNIR se pot vedea 11 brăţări. Din patrimoniu, ne lipsesc cele furate de la Muzeul Drents din Assen, numerele 2, 3 şi 12.
Nadia Ciocoiu, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, a declarat că „recuperarea a fost făcută de la un cetăţean din Uniunea Europeană care a colaborat cu autorităţile române”.
